Originara din zona mediteraneana, unde crestea spontan in plin soare, in soluri alcaline, Clematis a ajuns foarte raspandita si la noi. Se cultiva insa mai mult hibrizii, ale caror flori au fost obtinute prin incrucisari repetate. Planta cataratoare dezvolta radacini puternice, iar din tulpina ierboasa cresc carcei care o ajuta sa se catere. Florile nu au corola, sunt formate din 4-5 sepale mari, deosebit de atragatoare. Si fructele sunt decorative, avand forma de achena acoperita cu un puf alb care pare zapada si care da intregii plante un aspect contrastant.

Clematis rivalizeaza cu zorelele prin frumusete si flori. Spre deosebire de zorele insa, florile de clematis sunt viguroase si dureaza mai multe zile. Ele infloresc la sfarsitul primaverii si deseori si toamna, daca vremea este blanda - de obicei pana cand cade primul inghet. Foliajul este atractiv si in conditii bune, va deveni o planta virguroasa.

Clematis sunt de multe culori si dimensiuni, dar in general sunt purpurii, albe, magenta si roz. Toate se dezvolta la fel de bine, astfel ca nu exista nici un motiv, in afara de cel estetic, pentru a alege o culoare sau alta. Multi oameni aleg sa planteze in gradina mai mult culori din aceiasi planta.

Clematis se dezvolta bine in zone cu temperaturi mai reci, dar si insorite, mai ales in locuri in care se poate catara - prefera acoperisurile reci si mai ales clima ploioasa.

Clematis este cultivata in emisfera nordica si cea sudica, in Europa, China, Australia, America de Nord si America Centrala. In Japonia se cultivau de foarte mult timp, iar in Europa inca din secolul al XVI-lea.

Numele plantei este derivat din greaca, unde "klema" inseamna ramura si se refera la aspectul fragil, lemnos al ramurilor cataratoare.

Cultivare si ingrijire

Este o planta destul de pretentioasa. Ghiveciul trebuie sa fie in permanenta la umbra, in timp ce varful plantei trebuie sa fie in soare. Pamantul din ghiveci trebuie sa fie un amestec de pamant de gradina, turba si nisip, peste care se adauga periodic ingrasamant natural (mranita) si din cand in cand calcar, pentru aciditate.

Cand se planteaza, radacinile trebuie asezate la aproximativ 7,5 cm sub nivelul pamantului, pentru a reduce riscul de ofilire. Dupa ce s-a plantat, ramurile se taie la 30 cm inaltime si se raresc, lasandu-se numai cateva mai viguroase. La inceput planta trebuie sa fie bine legata pentru a se forma cum trebuie.

Cum se inmulteste

Toate speciile de clematis pot si inmultite cu succes prin seminte - se seamana curand dupa ce au fost recoltate, mai tarziu existand riscul sa nu mai germineze. Alte varietati, cum este Clematis cirrhosa var. purpurascens, pot fi inmultite si prin butasi.

Specii si varietati

Exista in jur de 300 de specii de clematis, in care se gasesc plante cataratoare, mereu verzi, cu tulpini lemnoase sau semi-lemnoase. Specia in sine este foarte variata, mergand de la plante perene scunde, pana la plante cataratoare care pot atinge si 10-15 metri.

Cele mai multe specii de clematite se inmultesc prin seminte (cu conditia ca acestea sa fie semanate la scurt timp dupa recoltare, pentru a fi siguri ca germineaza), insa vom intilni si unele care se inmultesc prin butasi. Speciile cel mai des intilnite sint: Clematis alpina, Clematis durandii, Clematis hybrida, Clematis macropetala, Clematis Montana, Clematis paniculata, Clematis serratifolia, Clematis tibetana tangutica, Clematis vitalba si Clematis viticella.