Intr-una din zilele anului 101 visul imparatului roman Traian era pe cale sa se implineasca atunci cand isi aduna flota razboinica in portul din Ancona. Ideea extinderii regatului roman spre est cu inca o provincie romana, cucerind Dacia, ii improspata pofta de lupta si de glorie. Pentru razboaiele duse impotriva dacilor el a ales ca loc de pornire portul Ancona, locul de siguranta al multor navigatori  inca din secolul XVI i. Hr.. Aflat intr-o pozitie foarte favorabila pe coasta peninsulei italice de la marea Adriatica, si ferit de furia apelor prin golful creat parca special de natura, punctul naval Ancona scoate la iveala descoperiri arheologice care atesta o activitate comerciala cu Grecia deja in secolul XIII i. Hr.. Oportuni, dorienii - locuitori ai Greciei antice insulare – s-au aciuit pe meleagurile portului de la Adriatica in anul 387 i. Hr. si impreuna cu localnicii au fondat asezarea pe care au numit-o mai intai Ankon, care in limba greaca inseamna ‘cot’. Originalitatea numelui este strict legata de geografia reliefului, avand forma unei maini indoite.

Cine are privilegiul sa priveasca Ancona din largul marii va fi coplesit de o imagine magnifica in care un morman de cladiri cocotate pe colinele pline de verde crud se inalta deasupra imparatiei lui Poseidon. Linistea paralizanta perceputa in departare se va dovedi inca de la atingerea pontonului la sosirea in port ca fiind trucul Anconei - un mod de a atrage pe orice calator. Caci asezarea se dezvaluie a fi un loc vesel si bland, acompaniat de agitatia navlor din port, de scrasnetul macaralelor care incarca marfurile sau de bagajele multicolore ale turistilor de tranzit.

In semn de multumire pentru iscusinta cu care imparatul Traian a consolidat si a dezvoltat portul, cat si ca recunostinta pentru extinderea regatului cu noua provincie romana Dacia, senatul anconez i-a dedicat la malul marii arcul de triumf numit Arco di Traiano in anul 115. Acesta urma sa fie construit de cel mai bun arhitect al romanilor, sirianul Apollodor din Damasc, acelasi care era insarcinat si cu planurile maretului pod peste Dunare in procesul de romanizare al Daciei.

Construit din marmura turceasca arcul a fost impodobit cu statuia imparatului, a sotiei sale Plotina si a surorii Ulpia Marciana. Stucaturile si statuile aurite confectionate din bronz au fost pradate in secolul IX. Construirea scarilor este o completare a monumentului, in anul 1859. In ciuda vremurilor turbulente care s-au abatut de-a lungul a doua milenii peste opera lui Apollodor, ea a rezistat cu incapatanare, devenind simbolul longevitatii asezarii Ancona.

Panorama zonei portuare se poate savura de pe Colle Guasco. Insa odata cu placerea de a savura privelistea si curiozitatea pentru a cunoaste misterele colinei se naste setea de cunoastere a asezarii. Frumusetea de deasupra marii se dovedeste a fi impletirea dintre maiestria arhitecturala, pietatea locului si bunatatea zeitei Venus. Caci acesta este locul pe care stramosii i l-au dedicat mai intai ei, zeitei recoltei, a gradinilor si a primaverii, poetii antici Catul si Juvenal amintind-o in scrierile lor ca fiind protectoarea citadelei. Peste templul venusian s-a mai cladit in secolul VIII o constructie sacra in forma unei cruci latine, in acelas loc unde in anul 1128 incepeau lucrarile la fundatia actualei catedrale San Ciriaco (finalizata 1189). Dedicata sfantului Ciriaco, biserica din piatra gri este un monument arhitectonic grandios, construita in stil roman si gotic, avand amprenta in forma unei cruci grecesti.

Ancona dezvaluie in atmosfera sa medievala biserici de nepretuit, marturii ale pietatii, dar si ale recunostintei localnicilor fata de divinitate pentru prosperitatea orasului portuar. Biserica Santa Maria della Piazza, construita in secolul XIII in via della Loggia, surprinde prin fatada sa frontala bogata in zeci de arcade si coloane din marmura aplicate pe randuri intregi de la un colt la altul cladirii. Simplitatea interiorului impartit de arcade, albul peretilor si modestia simtitoare exprima puritatea sfintei Maria. Si aceasta biserica a fost construita pe ruinele uneia mai vechi, iar o placa de sticla in podea lasa la vedere aspectul ramasitelor.

In aceeasi strada, in directia care duce spre Piazza della Republica, se afla una dintre cele mai spectaculoase cladiri ale orasului. Din nevoia de spatiu in procesul de dezvoltare a vietii comerciale ale orasului portuar, in 1442-1443 se construia un centru al comerciantilor, Loggia dei Mercanti. Astazi el reprezinta cel mai important edificiu anconez. Importanta lui este pecetluita mai putin de aspectul gotic venezian, cu sculpturi, statui, picturi si marmura dalmatiana, cat de faptul ca el reprezinta cea mai frumoasa perioada de inflorire a asezarii doriene.

Viata sociala cat si cea nocturna se desfasoara in mare parte in acest punct istoric al orasului, care gazduieste din 12 februarie 1819 Teatro delle Muse. Cel mai mare teatru al regiunii Marche, Teatro delle Muse organizeaza concerte de muzica simfonica si de jazz, reprezentatii de balet si opera lirica.

Ancona este un oras vivace, in care sarbatorile anuale sunt nenumarate, ele nascocind sau dezvaluind legende. Una dintre acestea este Festa della Venuta, care se sarbatoreste in data de 8 si 9 decembrie prin aprinderea focului in diferite parti ale orasului si in imprejurimi intr-un proces simbolic. Flacarile reprezinta focul care in anul 1291 ar fi iluminat drumul Sfantei Case, care urma sa-si sfarseasa zborul in localitatea Loreto de langa Ancona. Legenda din secolul XIV spune ca Sfanta Casa, peste care s-a construit biserica din Loreto este casa parinteasca a sfantei Fecioare Maria.  

Timpul, istoria si spiritul local nu si-au lasat amprenta doar peste Ancona, ci aidoma asezarii Loreto, regiunea este o comoara plina de mistere, legende si ascunzisuri, de locuri sfintite sau profane, care marturisesc viata imbelsugata a provinciei.

By Giulia Gologan