In secolul XXI, este invechita ideea ca barbatul trebuie sa fie cel care abordeaza o domnisoara care ii place, urmand a-i face curte. Cu toate acestea, ne este uneori greu sa facem noi primul pas, si asta datorita faptului ca suportam mult mai greu un esec decat urmasii lui Adam.

Avem tendinta de a ne pierde increderea in noi sau de a considera ca nu suntem indeajuns de frumoase, inteligente si sexy pentru a capta atentia lor. Acest lucru insa nu este decat o consecinta a gandirii noastre emotionale excesive, a faptului ca nu putem sa luam un lucru ca atare si sa-l acceptam, ci ne formam scenarii care de care mai fantastice. Daca el nu pare interesat sa iasa cu mine, inseamna ca poate are prietena. Sau de unde stiu ca nu e gay? Aa, e posibil de asemenea sa nu ma gaseasca atractiva, sau poate ii plac blondele, sau nu are bani sa ma scoata la cafea.

Viata ar fi atat de usoara daca barbatii ar purta niste insemne care sa le descrie statutul afectiv. Niste bratari pe care sa scrie “sunt gay”, “am sotie si trei copii acasa”, “imi plac blondele”, “nu ma intalnesc decat cu roscate cu implanturi”, “caut o relatie serioasa”, “imi doresc o aventura de o noapte”, “am penisul de 5 centimetri”, “imi plac fetele cu initiativa”. De unde am putea sa ghicim noi toate aceste lucruri? Cand esti imbracata cu rochia aceea fabuloasa si te simti mai increzatoare in tine ca oricand, vine unul si iti taie tot cheful cu un refuz, iar tu stai si te gandesti zile si nopti care a fost motivul. Mai mult decat atat, a doua oara cand ne va placea un tip care s-ar putea la randul sau sa ne placa de asemenea, este posibil sa nu mai avem curajul sa il abordam, doar din cauza unui individ pe fruntea caruia nu scria ca e homosexual.

By L.K.