Cand eram mica, bunica imi povestea uneori de obiceiurile din Ajunul sarbatorilor mari. O ascultam fascinata, pentru ca ritualurile de care imi vorbea pareau desprinse din basmele romanesti: era nevoie de un numar precis de fire de busuioc, de coji de nuci sau de rugaciuni pentru ca acestea sa aiba efect. Dupa ce pasii erau parcursi cu exactitate, se ajungea la partea pe care o asteptam nerabdatoare: a functionat, a functionat?! Imi amintesc in cele mai mici detalii, de parca l-as fi avut eu (i-am cerut sa mi-l povesteasca de atatea ori!), visul in care i s-a aratat “omul meu”, cum il numeste si acum cu tandrete bunica pe cel ce avea sa-i devina sot. Nu i-a vazut chipul, i-a auzit doar vocea, care o chema pe nume din umbra unei fantani; iar cand timpul le-a randuit sa se intalneasca, la hora, cateva duminici mai tarziu, i-a recunoscut chipul dupa vocea din vis.

Desi lumea in care traiesc eu este atat de diferita de sacralitatea satelor romanesti de odinioara, sarbatorile mari isi pastreaza lumina si sfintenia. Mi s-a intiparit in minte obiceiul respectat de draga mea bunica, si am acum varsta potrivita pentru a-l urma.

Se spune ca fetele care vor sa isi viseze ursitul trebuie sa coaca o turta de faina foarte sarata seara, in Ajun de Boboteaza. Inainte de a merge la culcare, se mananca turta, fara a mai bea apa. Sub perna se pune un firicel de busuioc, luat de la preot, iar noaptea isi vor visa ursitul (in chipul celui care le va aduce apa sa bea). Este important ca acest ritual sa fie insotit de rugaciuni si ca pe 5 ianuarie sa se tina post (negru).

Busuiocul este o planta protectoare, simbol al iubirii statornice si al ocrotirii magice, in stransa legatura cu botezul si apa sfintita. In traditia populara, busuiocul este deseori mentionat in cantece si jocuri, ca simbol al dragostei: majoritatea ritualurilor ce au ca scop fericirea in dragoste folosesc aceasta planta.

By Alexandra