Cred ca fiecare din noi mai tine minte intrebarea aceea nesuferita pe care ti-o puneau toate rudele la intruniri festive, atunci cand te vedeau ca tu cresti si ele imbatranesc : " Ce vrei sa faci cand vei fi mare ? ". Tin si acum minte ca mereu le ziceam ca imi place suspansul si ca vor vedea cand voi ajunge acolo. De aceea, toti si-au dat cu parerea ca voi ajunge ori doctor, ori avocat, ori profesor, ori o puternica femeie de afaceri.

Timpul a trecut si nu ma mai intreaba nimeni ce vreau sa fac atunci cand voi fi mare. Probabil ca s-a autoselectat raspunsul ca deja sunt mare, asa ca deja ar trebui sa fiu ceva, insa nu se gaseste raspunsul la intrebare... inca.

Bunicii mei se gandesc profund la decizia mea de a nu ma face doctor. Dupa ei, ar fi fost ceva de viitor si destul de sigur, care mi-ar fi oferit multe lucruri indestulatoare. Eu sunt o fire mai rebela si imi place sa ma chinui, asa ca nu le-am facut pe plac.

Parintii mei au pareri impartite. Tata nici acum nu intelege de ce am terminat facultatea pe care mi-am ales-o, insa el nu intelege nici 1% din lucrurile legate de mine. Mama viseaza de mult timp la o afacere in familie, de care eu sa ma ocup, sa o gestionez cu alte cuvinte, o afacere care imi va da posibilitatea sa imi cumpar o casa, o masina si alte bunuri. Pana acum, ea se afla cel mai aproape de visul meu, insa nu suntem intocmai pe aceeasi directie.

Eu... am visat sa ajung make-up artist si sa cant. Acestea au fost singurele directii de-a lungul carora mi-am asternut visele si am incercat sa ma indrept cu pasi mici. Nu suna deloc a ceea ce se astepta toata lumea, in general si in particular, de la mine, insa acestea sunt visele mele si nimeni nu mi le poate lua.

Oare ce viseaza fiecare sa faca in viata ? Oare se potriveste ceva, macar partial, cu ce ajungem sa facem in realitate ? De multe ori ne impleticim pasii in servicii necesare supravietuirii si, mai rau, ne blocam in ele permanent, deoarece nu ne permitem din punct de vedere financiar sa ne continuam calea catre dorintele noastre arzatoare. Focul din noi se stinge incet si noi permitem ca acest lucru sa se intample, de parca am fi nemuritori sau ne reincarnam in alte persoane care vor reusi sa duca visul la bun sfarsit.
Oare e imposibil sa luptam pentru visele noastre ? Oare e imposibil si sa traim sa le vedem implinite in timp util ? Nu vreau sa cred asta, deoarece vreau sa lupt pentru ale mele si nu vreau sa le vad prabusindu-se ca ale altora. Refuz sa cred ca acest lucru va fi posibil, ma zbat ca pestele care inoata incapatanat impotriva curentului, trecand de orice piedica in calea viselor personale.

Si nu ma agat de modele din exterior, care au reusit sau nu, pentru vietile tuturor sunt diferite si circumstantele in care s-au intamplat toate lucrurile din aceste vieti si mai felurite. Traiesc pentru a-mi implini visele mele, cu care ma trezesc dimineata si ma culc seara, cand mai adaug o mica notita in planurile mele. Iar daca in drumul meu pot sa ajut si alte persoane, o fac cu inima deschisa si zambetul sincer pe buze, imaginandu-mi finalul fericit al povestii mele.

Nimeni nu iti poate lua visele si nimeni nu iti poate spune ca nu ti le poti indeplini. Alegerile tale trebuie facute doar de tine, atunci cand te gandesti foarte bine la ceea ce vrei sa faci si intelegi consecintele faptelor tale. Alegerea de a-ti indeplini visele coincide cu cea de a trai cu adevarat, pentru ca implinindu-ne visele, ne implinim ca persoane, ne descoperim cu adevarat calitatile si ne indreptam defectele, ne intarim sufleteste si ne umplem pieptul cu aer pentru a respira adanc in calatoria vietii noastre.

" Ce ai ales sa faci in viata ? "  Am ales sa traiesc, cu sufletul liber si minte limpede, urmandu-mi calea si zambind atunci cand ma impiedic pe drum, dar neoprindu-ma niciodata.

Tu ai ales ?...

By Sara N