Oamenii se tem de marea muzica, oamenii se tem de marea poezie, oamenii se tem de intimitatea profunda. Relatiile de iubire ale oamenilor sunt doar relatii de suprafata. Doi oameni care se iubesc (sau asa cred ei) nu patrund adanc unul in celalalt, pentru ca fiecaruia ii este teama ca nu s-ar putea sa nu se reflecte in lacul fiintei celuilalt. Ce se intampla adac nus e va vedea in acel lac? In a acea oglinda a fiintei celuilalt? Daca oglinda nu va reflecta nimic, va ramane pustie?

Obiceiul de a reactiona

Reactia e din trecut, raspunsul e din prezent. Reactionezi din vechile sabloane trecute. Cineva te insulta si, dintr-o data, vechiul mecanism reintra in functiune. Ai in tine un anumit mecanism, apesi pe buton si spui "Omul asta m-a insultat", si reactionezi. Reactia nu este fata de situatia reala, e ceva proiectat din trecut. In acest om vezi trecutul. Daca reactionezi din vechile obiceiuri, din minte, inseamna ca nu raspunzi. Ca sa raspunzi trebuie sa fii total viu in aceasta clipa, aici si acum.

Raspunsul e un fenomen frumos, inseamna viata. Reactia e moarta, urata, putrezita, e un cadavru.
In fiecare zi au loc schimbari extraordinare. E un flux, totul curge, nimic nu e inghetat. Dar mintea e un lucru mort, e un fenomen inghetat. Daca actionezi dintr-o minte inghetata, duci o viata moarta. Nu traiesti cu adevarat, esti deja in mormant.

Renunta la reactii, si raspunde din ce in ce mai mult. A raspunde inseamna a fi responsabil. A raspunde inseamna a fi sensibil. Dar sensibil la aici si acum.

Cramponarea de siguranta

Nici o relatie nu poate fi sigura. Natura relatiilor nu e sa fie sigura, si daca o relatie e sigura, isi pierde tot farmecul. Asa ca este o problema pentru minte. Ca sa te bucuri de o relatie, aceasta
trebuie sa fie nesigura. Daca este absolut sigura, nu iti place, nu are farmec, nu e atragatoare.

Mintea nu e multumita orice ai face, asa ca e vesnic in conflict si haos. Ea vrea o relatie vie si sigura, dar acest lucru este imposibil, pentru ca o persoana vie, sau o relatie vie, sau orice e viu este imprevizibil. Nu se poate prezice ce o sa se intample in clipa urmatoare. Si fiindca momentul urmator este imprevizibil, momentul acesta devine intens.

Trebuie sa traiesti cat mai total acest moment, pentru ca s-ar putea ca momentul urmator sa nu vina  niciodata. S-ar putea sa nu mai existi, sau s-ar putea ca celalalt sa  nu mai existe. Sau s-ar putea sa existati amandoi, dar sa nu mai existe relatia. Toate posibilitatile raman deschise. Viitorul
ramane intotdeauna deschis, trecutul e intotdeauna inchis. Si intre cele doua exista prezentul, un singur moment de prezent, vesnic tremurator.

Cauti intruna siguranta, dar cand o gasesti te saturi de ea. Uita-te la fetele celor casatoriti. Ei au gasit siguranta- mult cautata siguranta- si acum totul se limiteaza la contul din banca si la cheltuieli menite sa perpetueze siguranta. Dar acum tot farmecul, toata poezia s-a dus, romantismul nu e. Acum sunt oameni care traiesc numai din amintirile trecutului. Asa ca nu te gandi daca celalalt va mai fi in momentul urmator- daca este acum cu tine, iubeste-l! Nu irosi aceasta clipa gandindu-te la viitor si facandu-ti griji, pentru ca asta seamana cu o sinucidere.

Nu acorda viitorului nici macar un gand, pentru ca n u e nimic de facut in privinta lui, asa ca e pura
pierdere de energie. Iubeste persoana de langa tine si fii iubita de ea! Traieste total acest moment,
exista toate posibilitatile ca in moemntul urmator persoana respectiva sa fie tot cu tine, si asta pentru ca momentul urmator va rezulta din acesta.

Trebuie sa traiesti deschis, sa lasi sa se intample tot felul de experiente, si sa fii recunoscator atat timp cat dureaza. Sa fii recunoscator si sa nu-ti fie frica de ziua de maine. Daca ziua de azi iti aduce o dimineata frumoasa, un rasarit de soare frumos, ciripit de pasarele, flori minunate, de ce sa-ti faci griji pentru ziua de maine? Maine va fi alt azi, lucrurile sunt in permanenta schimbare, fiecare zi iti aduce ceva nou, asta e emotia, extazul vietii!

Lumea ta interioara

Omul produce dezordine in el pentru ca se respinge, se condamna, nu se accepta. Dezordinea duce la haos launtric si apare nefericirea. De ce nu te accepti asa cume sti? Ce s-a intamplat? Intreaga existenta te accepta asa cum esti, dar tu nu.

Ai un ideal de atins. Acel ideal e intotdeauna in viitor- trebuie sa fie aici, nici un ideal nu poate fi prezent. Iar viitorul nu e nicaieri; nu s-a nascut inca. Dar din cauza idealului traiesti in viitor, care n u e decat un vis. Din cauza idealului nu poti sa traiesti aici si acum. Te compari cu idealul, nu vei fi perfect niciodata, e imposibil. Daca spui "Daca", nu ai sa fii niciodata ferecit, pentru ca "daca" e cea mai mare piedica.

Mintea are o logica vicioasa, e un cerc vicios, se invarteste in cerc. Daca o asculti, nu faci decat sa te invartesti in cerc. Asculta ce spune mintea cand e vorba de lumea exterioara, si nu o asculta cand e vorba de lumea interioara- las-o pur si simplu deoparte. Nu trebuie sa te lupti cu ea, fiindca daca te lupti ar putea sa te influenteze. Las-o pur si simplu deoparte.

Intotdeauna ai grija sa nu te lupti cu mintea, altfel va trebui sa faci concesii. Daca vrei sa convingi mintea, trebuie sa aduci argumente, trebuie sa folosesti cuvinte, si tocmai asta este problema. Lasa mintea deoparte si intra in lumea interioara si aseaza-te. Atunci n-ai sa mai auzi pasi, nici o umbra nu o sa te mai urmareasca, vei fi ca un zeu, vei fi ceea ce esti deja.

Falsele valori

Un lucru foarte important de tinut minte este ca omul se pricepe foarte bine sa creeze valori false.
Adevaratele valori iti solicita totalitatea, iti solicita intreaga fiinta; falsele valori sunt ieftine. Seamana cu cele reale, insa nu iti solicita totalitatea, nu te implica decat superficial.

De exemplu, in locul iubirii, al increderii, am cerat o valoare falsa: "loialitatea". Omul loial este doar superficial preocupat de iubire. Faci toate gesturile pe care le presupune iubirea, dar ele nu inseamna nimic pentru el; inima lui raamne departe de gesturile formale.

Iubirea are nevoie de un arspuns total. Ea nu vine datorie ci din bataile inimii tale, din bucuria pe care o traiesti, din dorinat de o imparti cu cineva. Iubirea este o experienta periculoasa pentru ca
esti stapanit de ceva m ai mare decat tine. Si nu e controlabila, nu poti sa o faci sa apara la ordin. O data ce a plecat, nu exista cale sa o aduci inapoi. Tot ce poti sa faci e sa te prefaci, sa fii ipocrit.

Loialitatea e cu totul altceva. Ea e fabricata de mintea ta, nu e ceva dincolo de tine. Loialitatea se deprindere ca orice alt lucru. Incepi sa joci teatru si, incetul cu incetul, incepi sa crezi in teatrul tau. Loialitatea iti cere ca intotdeauna sa fii devotat persoanei respective, indiferent daca inima ta vrea sau nu.

Iubirea aduce libertate. Loialitatea aduce sclavie. Loialitatea inseamna teatru; esti educat pentru ea. Iubirea este salbatica, toata frumusetea ei sta in salbaticia ei. Vine ca o adiere parfumata, iti umple inima si, dintr-o data, acolo unde era un desert e o gradina plina de flori. Insa nu stii de unde vine, si nu stii ca nu ai cum sa o aduci. Ea vine singura, si ramane atata timp cat vrea existenta. Si asa cum intr-o zi a venit, ca un strain, ca un oaspete, brusc, intr-o zi dispare. N-ai cum sa te agati de ea, n-ai cum sa o retii.

Nimeni nu are dreptul sa-ti porunceasca in ce fel sa-ti traiesti viata. Traieste-o dupa inima ta, asculta bataile ei, intra in necunoscut la fel cum un vultur zboara pe cer in libertate deplina, necunoscand limite... Acesta este exercitiul spiritualitatii tale.

By Osho