Comunicarea e atat de bine lipita de viata, incat ar fi inuman a incerca sa le despartim pe cele doua. Iar in cuplu, cu atat mai mult comunicarea e esentiala, intrucat e vorba de doua suflete ce interactioneaza sentimental, fizic, spiritual. Limbajul, in relatia de cuplu, cunoaste numeroase dimensiuni. Exista astfel limbaj verbal, limbajul trupului, limbajul erotic, care se realizeaza in patul conjugal. 

Orice gesticulatie adresata partenerei sau partenerului are o semnificatie aparte. Tot asa cum si gesturile involuntare au un anumit mesaj. Spre exemplu, schimbarile involuntare a dimensiunii pupilei la femei la vederea unui barbat pe gustul lor reclama dorinta acestora de a relationa cu ei.

Comunicarea eficienta implica o deschidere totala la nivel emotional si o incredere deplina in partener(a). Jacques Salome scria: „nu dragostea tine doi oameni impreuna pe termen lung, ci respectul care exista intre ei; reciprocitatea posibila a schimburilor dintre ei si vitalitatea mesajelor pe care si le trimit unul celuilalt.” Asadar cand vorbim despre comunicarea eficienta, automat se vorbeste si despre respect, reciprocitate, atitudine deschisa si sincera.

Se vorbeste despre armonie in relatia de cuplu ca acea stare in care exista echilibru perfect intre ce isi doreste ea, ce isi doreste el si ce isi doresc amandoi. O relatie de acest gen este o relatie in care se tine cont de celalalt, in care se fac compromisuri si in care se renunta uneori la propria persoana spre binele celeilalte. 

Se stie ca sentimentele, odata cu trecerea vremii si instalarea rutinei, palesc, isi diminueaza intensitatea, lucru care poate fi deranjant pentru o persoana care isi masoara dragostea pentru cel iubit in intensitatea sentimentelor. Daca sentimentul, senzatia fizica care acompaniaza fiecare „te iubesc!” a disparut, inseamna oare cumva ca odata cu el a disparut si dragostea in sine? 

In fond, ce e dragostea, daca nu un sentiment puternic, de durata lunga, care stimuleaza si binedispune intreaga fiinta umana? in primul rand trebuie remarcat faptul ca dragostea e legata, in mod indiscutabil, de prezenta unei persoane care sa o primeasca si sa o ofere. Biblia ne invata ca dragostea inseamna fapte, nu vorbe, ca e mai presus de sentimente. Religiile vechi, de asemenea, pun accentul pe faptul ca desi sentimentele ar putea disparea, cu putin ajutor, si cu dragoste si rabdare, ele pot fi recastigate. 

Un cuplu deschis, in care tandretea acompaniaza vorbe dulci prin mangaieri, prin sclipiri ale ochilor, tremurari ale vocii, e un cuplu in care se comunica. Mai mult, modul in care vorbim cu partenerul influenteaza propria noastra stare sufleteasca. Imbarbatarea in situatii grele de viata inseamna o transfuzie de energie pozitiva, transfer despre care aminteam mai sus, si totdata, o reasigurare pentru noi insine ca suntem persoane valoroase, cu o insemnatate deosebita pentru cel de langa noi.

Comunicarea este cea care, in viziunea noastra, face diferenta intre un cuplu care o sa reziste pragurilor critice ce se vor ivi si unul care, la prima adiere a nesigurantei, se va destrama. 

Niciodata nu trebuie uitat ca intr-o relatie sunt doua persoane, care trebuie sa-si aleaga un drum comun, renuntand la a trage fiecare spre directii opuse. Acest lucru inseamna sacrificiul, jertfirea propriilor dorinti, care de multe ori tin de natura noastra egoista. Dar egoismul e exclus din ecuatia iubirii, si inlocuit cu predarea personala, pe plan afectiv. Practic, comunicarea este cea care conduce pe cei doi pe acest drum. Din momentul in care se incepe comunicarea, fie la inceputul relatiei, asa cum ar si fi normal, fie la un moment de nesiguranta, de cotitura, peste care nu se poate trece decat astfel, incepe si cladirea increderii si a bazarii totale, a deschiderii sufletesti si a acceptarii totale a celuilalt.

Daca am defini dragostea prin prisma comunicarii, intr-o forma mult mai realista si mai putin idealizata, am spune ca dragostea se manifesta atunci cand doi indragostiti se uita in fata, tinandu-se de mana si inaintand pe acelasi drum. Fiindca e indiscutabil faptul ca la un anumit moment dat, cei doi isi vor alege un destin impreuna, chiar si in cazul unei relatii temporare. si atunci ar fi destul de greu ca cei doi sa inainteze stand fata in fata, fiindca s-ar impiedica de cele mai mici pietre de pe drum. 

Asadar, unde sa plasam comunicarea in cadrul unei relatii de cuplu? Doar la inceputul ei? Doar atunci cand, saturati de sentimentalisme, ne plictisim si cautam altceva? Doar cand se ivesc probleme ce trebuiesc neaparat discutate? Sa nu uitam ca a comunica nu inseamna doar a rosti vorbe, ci mai mult de atat, a asculta si a fi ascultat, a „mangaia interiorul” celuilalt, a oferi si a primi sprijin.