Din cele mai vechi timpuri, cosmeticele si podoabele au jucat un rol important in transfigurarea femeii. Aplicarea atenta a machiajului pe fata unei femei poate deveni o transfiguratoare intalnire personala intre ceea ce suntem si ceea ce aspiram sa fim.

O "fata noua" poate genera fulgerator o mare incredere in sine, si in acelasi timp poate fi o experienta stimulatoare pentru iubit. De asemenea, ritualul magic al machiajului ne poate incarca cu o forta speciala de autotransfigurare.

Utilizarea machiajului a fost folosita pentru trezirea si stimularea unor anumite sentimente. Importanta cosmeticelor in zilele noastre poate fi masurata prin vanzarile enorme ale acestor produse, chiar si in zonele considerate sarace.

Nici o femeie nu se simte completa, mai ales cand nu este foarte frumoasa, dar chiar si atunci, fara sa fie machiata si fara sa poarte bijuterii, oricat de simpla ar fi. Chiar si infatisarea cea mai naturala este cultivata cu osteneala.

In toate culturile, cosmeticele au ajutat la infrumusetarea chipului si au transformat adeseori o fata comuna intr-una "prezentabila" sau fascinanta.

Femeile egiptene, dupa bai parfumate, isi acopereau corpul cu farduri, apoi treceau la machiajul fetei, un machiaj dificil, meticulos si cu mixturi complicate, ca faimosul "kohl" pentru inviorarea ochilor.

Rujurile, sub forma de creioane, serveau la accentuarea stralucirii buzelor. Produsele pentru mestecat intretineau gingiile roze si tari. Pentru obraji se foloseau diferite pudre si farduri pe baza de cinabru. Parul era pieptanat, impletit si parfumat. Nobilimea asiriana folosea cantitati mari de parfumuri si produse cosmetice.

Cuvantul arab, care a supravietuit pana in zilele noastre, pentru fardul de ochi (khol sau kohol), inseamna liniste, calm. La inceput, egiptenii se serveau numai de sulfura de plumb, careia ii dadusera denumirea de kohol (khol), apoi, cand au inceput sa foloseasca oxidul de magneziu, i-au dat aceeasi denumire.

Pentru machiajul ochilor se foloseau doua culori: negru (khol) pentru partea superioara a pleoapei si verdele malahit pentru partea inferioara. Rimmel a afirmat ca femeile din antichitate muiau un bastonas in khol si il aplicau apoi direct pe pupila, pentru a da stralucire ochilor.

La inceput, fardul de pleoape avea un scop mistic, care a fost in mare masura uitat. Pe langa faptul ca el accentueaza stralucirea naturala, forma si frumusetea ochilor, culorile inchise absorb lumina reflectata. Kohl-ul este un produs oriental folosit in acest scop. Daca el este preparat intr-un mod adecvat, are un efect terapeutic racoritor asupra ochilor. El trebuie sa fie preparat in mod corect, din funinginea substantelor medicinale, asa cum e camforul. O cercetare farmacologica recenta sugereaza ca adeseori camforul stimuleaza respiratia, inima si cortexul cerebral si are un efect puternic asupra imbunatatirii memoriei. Mai mult, teste stiintifice au dovedit faptul ca preparate speciale pe baza de camfor pot dezvolta clarvederea.

Textele tantrice includ formule speciale pentru prepararea kohl-ului, care este deosebit de puternic prin arderea camforului impreuna cu alte substante volatile, sublimand fumul in afara vasului de metal, plin cu apa rece. Kohl-ul tantric este razuit si aplicat pe ochi, frunte si alte regiuni ale corpului.

Varful degetelor, palmele, degetele de la picioare, calcaiele si uneori chiar si sfarcurile erau colorate in rosu corai, cu ajutorul sucului de "Kufra". Aceasta planta, cunoscuta sub numele de henne (cu care turcoaicele isi vopseau parul in rosu), era mult apreciata datorita florilor sale mici si delicate si a unui parfum deosebit. Florile aveau forma de stele si cresteau in buchete, avand un suc rosu-inchis, provenind din frunze si tulpina. Timp de secole, femeile intregului Orient au purtat aceste flori in par, au strivit frunzele, le-au pulverizat si le-au amestecat cu cateshu (vopsea extrasa dintr-un copac indian) pentru obtinerea colorantului necesar.

S-a afirmat despre Cleopatra ca a fost prima femeie care a scris un manual privind ingrijirea frumusetii femeilor, ea fiind aceea care a descoperit o formula proprie de alifie. Cleopatra folosea malul Nilului si al trestiilor pentru a-si increti parul ei negru, abundent. De asemenea, ea amesteca malul si urina proprie pentru a-si face o masca cosmetica. Pentru a scapa de parul care ii provoca neplaceri, folosea piatra ponce si penseta. Pentru stralucirea umerilor, se folosea de scoici pisate si de alabastru. Parfumul sau ("kyphi") tulbura intreaga Roma. Dupa Plutarh, acest "kyphi" era un amestec de miere, vin, planta henne, smirna, diferite radacini, lemn de trandafir, trestie mirositoare, crocus, macris, boabe de ienupar, cardamon, nard, etc. Formularul de cosmetica aparut in timpul reginei Cleopatra, ("Cleopatrae gynoeciarum libri"), in care erau indicate retetele folosite de ea, a fost distrus in incendiul renumitei biblioteci din Alexandria, dar textul lui a fost in parte reprodus de catre Criton. Moda cosmeticii s-a extins si in Asia Mica.

Femeile din Grecia au fost primele care au folosit carbonatul bazic de plumb pentru a-si albi fata. Aceasta substanta a ramas populara timp de secole, in pofida actiunii sale toxice, provocand uneori moartea celor care o foloseau. Lor le placea sa foloseasca o pasta pe baza de faina, pe care o lasau peste noapte si o inlaturau cu lapte. Kaolina, rezina si apa de roze erau renumite, fiind folosite in diverse scopuri si mai ales pentru scoaterea petelor de roseata. La greci, consumul de parfumuri devenise un viciu. Atenienii bogati isi parfumau vinul cu violete si trandafiri, iar inainte de masa isi ungeau parul cu parfumuri, sub pretextul ca astfel indepartau betia. in timpul mesei lasau sa zboare in sufragerii porumbei ale caror aripi erau unse cu esente mirositoare si de pe care cadeau stropi de parfum peste vesmintele comesenilor. Pentru combaterea epidemiilor, obisnuiau sa isi parfumeze camerele cu fumuri obtinute prin arderea plantelor aromate.


Majoritatea femeilor se simt atasate de podoabele si de bijuteriile personale. Acestea au pentru ele o semnificatie aparte, amintind adeseori de o experienta amoroasa deosebit de puternica, care le leaga de persoana de la care le-au primit cadou.

O femeie trebuie sa-si aleaga cu atentie podoabele pentru o ocazie speciala, luand in consideratie nu numai efectul lor, estetic ci si valoarea lor ca amulete. Bijuteriile considerate ca fiind amulete au o mare importanta atat in ritualuri, cat si in stilul de viata de tip tantric, actionand prin declansarea anumitor procese subtile de rezonanta atat la nivel constient, cat si inconstient. O amuleta, o bijuterie ce reprezinta un simbol, este impregnata cu energii subtile benefice si cu calitati magice si emotionale, si are efecte, datorita puterii noastre de asociere, care ne permite sa rezonam cu anumite energii subtile benefice din Macrocosmos.

Bijuteriile dau o nota in plus frumusetii pe care o femeie o poate crea printr-o combinatie priceputa a machiajului, imbracamintii si podoabelor.

Florile naturale trebuie sa fie incluse in categoria podoabelor corporale.

O femeie vitala si frumoasa poate deveni uimitor de frumoasa datorita asocierii atente a culorilor si a parfumului unor anumite flori, cu propriul sau parfum. in traditia secreta tantrica, podoabele unei femei reprezinta simboluri ale cosmologiei ei personale si ele indica directia ei de evolutie. Exista cinci tipuri de bijuterii tantrice (lantisoare pentru gat, cercei, bratari, podoabe pentru cap si cingatori) care simbolizeaza cele cinci elemente si cele cinci tipuri psihologice distincte.

Purtand bijuterii cu un caracter simbolic, o femeie intra astfel in contact cu propria sa imagine idealizata si transfigurata.

O femeie frumoasa, vitala si senzuala, machiata cu pricepere si impodobita cu anumite podoabe, este o imagine foarte excitanta pentru orice barbat, mai ales daca el stie ca ea s-a pregatit astfel numai pentru el.

Urmariti sa folositi produse cosmetice naturale si de buna calitate, precum si bijuterii pentru a da astfel forta relatiei dumneavoastra si pentru a mari placerea estetica.