Secolul XX a fost al ştiinţei. Secolul XXI va fi al intuiţiei.

Urmează-ţi vocea interioară şi vei deveni propriul tău ghid spiritual. Cine sunt eu? Care este rolul meu? De ce mă aflu uneori într-o conjunctură favorabilă sau nu? Care este scopul vieţii mele?

Odată cu explozia tehnologică a secolului XX, omenirea a fost proiectată într-un câmp hiperraţionalist în interiorul căruia toate valorile se bazează aproape în exclusivitate pe logică. Activităţile umane care implică latura intuitivă sunt excluse. Unidirecţionalitatea evoluţiei sociale a produs dezechilibrul omului. Pentru a rămâne integrat în mediul înconjurător, acesta şi-a reorientat rapid existenţa, apelând din ce în ce mai mult la raţionamentul mental, ceea ce l-a îndepărtat cu timpul de vocea sa interioară. Acest fapt a provocat impasul actual şi a dat naştere unei lumi dure. Logica singură nu ne poate ajuta să depăşim această situaţie; astăzi este necesară mai mult decât oricând o reorientare a omului către valenţele sale intuitive, ce trebuie îmbinate armonios cu cele mentale.

De multe ori se nasc astfel de întrebări în mintea noastră sau le auzim formulate de altcineva. Adesea nesatisfăcut de existenţa sa, omul caută răspunsurile în exterior, când de fapt le poate găsi în sine însuşi.

Civilizaţia actuala neagă sufletul şi originalitatea destinului propriu, ne azvârle într-un rol social care ne consumă suficient de mult timp şi energie pentru a ajunge să credem cu adevărat că nu ne dorim altceva decât să devenim cetăţeni. Suntem obligaţi să ne conformăm modelelor sociale. La sfârşitul unei zile, după ce ne-am ocupat de familie, de casă şi de slujbă, ne culcăm extenuaţi pentru a o lua de la capăt a doua zi, ceea ce este mai dureros, încă o săptămână, o lună, un an, un deceniu, o viaţă. Suntem prinşi în capcana acţiunilor noastre inconştiente, preocupaţi de face şi a avea, fără să ne rezervăm timp pentru a crea şi a fi, iar cel mai adesea uităm că în esenţă omul este spirit.

O conştiinţă suficient trezită poate percepe tot ce există, a existat sau va exista

Intuiţia există în stare latentă în fiecare fiinţă, iar odată trezită şi amplificată, conferă din plin creativitate şi înţelegerea nemijlocită a vieţii şi a aspectelor sale subtile. Intuiţia este o percepţie fulgerătoare a adevărului; fără o atenţie conştientă orientată în acest scop, este cunoaşterea interioară, spontană. Ea nu depinde de dezvoltarea mentalului, ci doar de nivelul de evoluţie atins de fiinţă. Nu întâmplător egiptenii o numeau "inteligenţa inimii", căci intuiţia este pentru spirit ceea ce reprezintă instinctul pentru corp sau iteligenţa pentru mental.

Intuiţia se naşte din îmbinarea armonioasă a sensibilităţii sufletului cu luciditatea spiritului. În procesul cunoaşterii spiritul ne permite observarea evenimentelor, lucrurilor, fenomenelor, păstrând în acelaşi timp o distanţă constantă şi o detaşare certă faţă de ele. Sufletul, din contră, are capacitatea de a intra în inima lucrurilor pentru a se impregna cu energiile lor, rezultând astfel o cunoaştere directă, autentică şi originală. Această percepţie, dublată de luciditate, dă naştere intuiţiei şi oferă o viziune a realităţii care nu este nici prea marcată de emotivitate, nici prea închisă în obiectivitate. Fiinţa intuitivă apare ca o forţă calmă şi liniştită, care percepe spontan înţelesurile evenimentelor şi se integrează armonios în societate.

Intuiţia se manifesta prin patru forme: presimţirea, claraudiţia, clarvederea şi cunoaşterea

Presimţirea este perceperea anticipată a unei informaţii sub forma unei senzaţii de ordin fizic sau emoţional: frig, noduri abdominale (dureri), furnicături (înţepături) sau, din contră, căldură, bucurie intensă etc., care apar fără un motiv aparent în timp ce ne aflăm în preajma unei anumite persoane sau într-o anumită conjunctură. Această percepţie ne ajută să menţinem raporturi armonioase cu ceilalţi şi cu mediul şi ne poate preveni asupra unui pericol iminent. Presimţirea este ceva firesc, natural, dar adesea este blocată din cauza inhibiţiilor şi a refulării repetate a emoţiilor.

În cazul claraudiţiei, informaţia este auzită distinct, ca o voce interioară a Sinelui. Ea se manifestă cu deosebire la oamenii care au încredere în capacitatea lor de a se exprima verbal.

Clarvederea este perceperea informaţiei sub forma unor viziuni scenice sau simbolice care pot lua forma viselor revelatoare. Acest tip de viziune interioară ne permite să vedem şi să înţelegem circulaţia curenţilor energetici în Univers, să percepem natura gândurilor, scopurile sau dorinţele nemărturisite ale tuturor fiinţelor spre care ne îndreptăm atenţia în mod voit. Acest mod de percepţie survine în momentul atingerii unui anumit grad de detaşare interioară faţă de mediu, mai precis faţă de planul fizic.

Cunoaşterea este cel complet aspect al intuiţiei. Este certitudinea interioară că un lucru este real fără a fi necesar să-l verificăm sau să-l studiem cu ajutorul mijloacelor exterioare, fizice. Ea devine posibilă prin rezonanţa cu sfera de manifestare a inteligenţei universale, care este mai mult sau mai puţin trezită, în funcţie de nivelul de evoluţie spirituală la care ne aflăm. Prin urmare, unei conştiinţe suficient trezite îi este accesibilă în fiecare clipă orice perecepţie legată de tot ceea ce există, a existat sau va exista vreodată.

Fiinţa care a decis să-şi dezvolte spiritul intuitiv trebuie pentru început să se reîntoarcă asupra ei însişi, pentru a redescoperi cu adevărat cine este. În acest sens, practica meditaţiei este de mare ajutor.

Orice sfârşit de secol şi, chiar mai mult, de mileniu, reprezintă întotdeauna un moment de profunde transformări pentru umanitate. Secolul XX a fost al ştiinţei. Secolull XXI, în care deja am păşit, va aduce probabil o mutaţie radicală la nivelul conştiinţei.