Trebuie sa fie inteles un lucru foarte complicat, complex: daca nu esti indragostit, esti singur. Daca esti indragostit, cu adevarat indragostit, devii singur.

Singuratatea inseamna tristete; sa fii singur nu inseamna tristete. Singuratatea este un sentiment de nedesavarsire. Ai nevoie de cineva, iar cel de care ai nevoie nu este disponibil. Singuratatea este intuneric, lipsit de orice urma de lumina. O casa cufundata in intuneric care asteapta si tot asteapta sa vina cineva si sa aprinda lumina.

A fi singur nu inseamna singuratate. A fi singur inseamna sentimentul ca esti complet. Nu este nevoie de nimeni, tu esti suficient. Si asta se intampla in dragoste. Iubitii devin singuri - prin dragoste, iti atingi desavarsirea interioara. Dragostea te face complet. Iubitii se impartasesc unul altuia, insa nu este vorba despre nevoia lor, este energia lor debordanta.

Doua persoane care s-au simtit singure pot sa stabileasca un contact, pot sa se alature. Nu sunt iubiti, retine. Raman singure, dar acum, datorita prezentei celuilalt, nu simt singuratatea - astea este tot. Pe undeva se inseala pe ele insele: "Nu sunt singur - mai este cineva".

Daca se intalnesc doua persoane singure, singuratatea lor practic se dubleaza sau chiar mai mult. Asta este ceea ce se petrece de obicei. Te simti singur cand esti singur, iar cand ai o relatie te simti nefericit. Este o observatie cotidiana. Cand nu au relatii, oamenii simt singuri si cauta pe cineva cu care sa aiba o relatie. Cand au relatie cu cineva, incepe nefericirea; apoi considera ca era mai bine sa fie singuri - este prea mult.

Ce se petrece? Doi oameni singuri se intalnesc - aceasta inseamna ca se intalnesc doi oameni morocanosi, tristi, nefericiti - iar nefericirea lor se amplifica. Cum pot sa devina doua uratenii o frumusete? Cum pot doua singuratati alaturate sa aduca un sentiment de desavarsire, de totalitate? Nu este posibil. Se exploateaza unul pe celalalt, incearca pe undeva sa se insele fiind legati unul de celalalt, insa aceasta inselatorie nu merge prea departe. Cand se sfarseste luna de miere, casatoria este sfarsita si ea. Este doar o iluzie temporara.

Dragostea adevarata nu este o incercare de combatere a singuratatii. Adevarata dragoste inseamna transformarea singuratatii in a fi de unul singur, inseamna sa-l ajuti pe celalalt - daca iubesti pe cineva, il ajuti pe acel om sa fie singur. Nu incerci sa-l umpli. Nu incerci sa-l desavarsesti pe celalalt intr-un fel oarecare prin prezenta ta. Il ajuti pe celalalt sa fie singur, sa fie atat de deplin afara din propria fiinta, incat sa nu mai fie nevoie de tine.

Cand cineva este complet liber, din aceasta libertate devine posibila impartasirea. Atunci de mult, nu ca necesitate; da mult, dar nu ca un targ. Da mult pentru ca are mult. Da pentru ca ii face placere sa dea.

Iubitii sunt singuri si un iubit adevarat nu-ti distruge niciodata singuratatea. Se va dovedi complet respectuos fata de individualitatea ta, fata de singuratatea ta. Este sacra. Nu se va amesteca in ea, nu va incerca sa se insinueze in acest spatiu.

Dar in mod obisnuit, iubitii, asa- numitii iubiti, se tem foarte mult de singuratatea celuilalt. Se tem foarte mult, doarece cred ca, daca celalalt este independent, nu va mai avea nevoie de el. Ambii parteneri, atat femeia, cat si barbatul, vor incerca prin toate mijloacele sa faca orice pentru a devenii indinspensabil, pentru a ramane valoros.

Dragostea permite libertate; nu doar ca o permite, ci o si intareste. Si tot ceea ce distruge libertatea nu este dragoste. Trebuie sa fie altceva. Dragostea si libertatea merg mana in mana, sunt cele doua aripi ale aceleasi pasari. De cate ori observi ca dragostea ta merge importiva libertatii tale, insemna ce este vorba despre un alt lucru caruia ii dai numele de dragoste.

Cand se deterioreaza, dragostea devine posesivitate, gelozie, lupta dupa putere, politica, dominatie, manipulare. Cand dragostea creste, cand se ridica pe cerul inalt, inseamna libertate, libertate totala.

Singuratatea este o absenta, deoarece nu-ti cunosti individualitatea. Exista frica. Te simti singur, asa ca vrei sa te agati de ceva, de o relatie, doar pentru a te crampona de iluzia ca nu esti singur. Dar stii ca asa este - de aici si durerea. Pe de alta parte de cramponezi de un lucru care nu este real, care reprezinta doar un aranjament temporar - o relatie, o prietenie. Iar cata vreme esti implicat intr-o relatie, iti poti crea o mica iluzie pentru a-ti uita singuratatea.Iluzia confera o anumita siguranta, insa nu poate crea realitatea, astefl incat orice frica sa dispara.

Aminteste-ti ca esti intreg. Nu ai nevoie de nimeni altcineva care sa te completeze. Asa ca incearca sa-ti descoperi centrul cel mai profund unde esti mereu singur, unde ai fost intotdeauna singur. In viata, in moarte - oriunde esti, vei fi singur. Insa este atat de plin -  nu este gol, este atat de plin si de complet si atat de preaplin de toate sucurile vietii, de toate frumusetile si binecuvantarile existentei, incat o data ce ai gustat individualitatea, durerea din inima va disparea. In schimb, va aparea un nou ritm de o imensa dulceata, pace, bucurie, extaz.

By Osho