Copiii nu au nici un motiv de ingrijorare, nu-i asa? Atat adultii cat si copiii sunt predispusi la diverse tulburari psihice. Din pacate insa, desi la adulti apar mai des depresiile datorita multitudinii de griji si a stresului mai mare, la copii insa aceste tulburari au efecte mai grave, daca nu chiar mult mai grave.

Este normal ca un copil, din cand in cand, sa aiba o zi proasta sau sa fie mai atonic decat de obicei, sau mai obosit, mai ales daca tocmai s-a imbolnavit sau tocmai s-a vindecat de o boala (raceala de exemplu). Insa daca manifestarile de tristete devin din ce in ce mai dese, saptamanale sau in cazuri foarte grave zilnice, atunci cu siguranta vorbim de depresie.

Depresia este o tulburare a dispozitiei (starii sufletesti) care determina copilul si adolescentul sa se simta trist sau sa fie irascibil o perioada lunga de timp. Copiii si adolescentii cu depresie au frecvent si alte tulburari precum anxietate, tulburari de comportament asemanatoare cu hiperexcitabilitatea (hiperactivitate) cu deficit de atentie, tulburari de alimentatie si ale procesului de invatat precum si serioase tulburari de comportament (comportament dezordonat). Aceste manifestari pot aparea inainte de a fi diagnosticata depresia la copil.

Anii copilariei si adolescentei pot fi dificili pentru copiii cu depresie si membrii familiei, in special atunci cand boala nu este tratata. Netratata, depresia severa poate sa dureze un an sau chiar mai mult. Depresia severa sau prelungita poate genera probleme precum dificultate in imprietenirea cu alte persoane si mentinerea prieteniei, dificultati la scoala, consumul de droguri, comportament suicidar si alte probleme care se pot prelungi si la maturitate.

Depresia in copilarie sau adolescenta se dezvolta treptat sau apare brusc. Copilul poate parea mai degraba irascibil decat trist sau se simte plictisit sau deznadajduit. Anturajul copilului poate observa la copilul cu depresie lentoarea in miscari, insomnia sau agitatia.

Copilul cu depresie poate avea urmatoarele simptome:

- temperament violent; iritabilitate
- tristetea - copilul se simte abatut si lipsit de speranta
- dificultati in gandire si in luarea deciziilor
- sentimentul de vinovatie sau deznadejde
- scaderea respectului de sine (scaderea increderii in fortele proprii)
- dureri inexplicabile, ca de exemplu dureri de cap sau de stomac
- somnolenta sauinsomnie
- modificari ale obiceiurilor alimentare care pot duce la crestere, scadere in greutate sau absenta castigului in greutate, asteptat la copilul in crestere
- oboseala permanenta sau lipsa de energie
- retragere din viata sociala, ca de exemplu lipsa interesului fata de prieteni
- ganduri suicidare - ca si adultii, copiii, de asemenea, pot ajunge sa-si doreasca moartea si sa exprime aceste dorinte morbide.

Factori care cresc riscul de depresie:

- violenta in familie
- abuzul fizic sau sexual
- abuzul de alcool sau droguri
- daca au mai avut un episod depresiv, in special daca primul episod depresiv a aparut la o varsta mica
- daca un parinte sau un membru apropiat din familie are depresie
- prezenta unei alte tulburari psihice, cum ar fi comportament dezordonat sau anxietate (neliniste, teama)
- daca au afectiuni medicale cronice, cum ar fi diabetul sau epilepsia
- decesul unui membru al familiei sau prieten apropiat

Cum tratam depresia?

Parintii ar trebui sa caute ajutor medical pentru copii care manifesta simptome ale depresiei care au un impact negative asupra calitatii vietii copilului.

In primul rand el trebuie sa isi recapete stima de sine si increderea in fortele proprii si rar va reusi singur. De aceea primul lucru de care are nevoie este afectiunea, apoi de apreciere, ca mai apoi sa isi reevalueze propriile valori si sa creada in ele.

Nu este indicat medicul psihiatru, mai degraba cel psiholog. Medicatia psihiatrica se impune doar in cazuri grave.