Barbatul si femeia sunt diferiti si complementari. Barbatul lasat singur este doar o jumatate, la fel ca si femeia. Numai impreuna, intr-o profunda stare de unire, barbatul si femeia vor simti pentru prima data totalitatea, perfectiunea.

Daca poti iubi fara gelozie, daca poti iubi fara nici un atasament, daca poti iubi un barbat atit de mult incit propria sa fericire sa fie fericirea ta - chiar daca el este cu alta femeie si este fericit - atunci iubesti cu adevarat, si acest fapt te umple de bucurie. Vei fi fericita deoarece el este fericit, si vei fi recunoscatoare femeii care l-a facut pe partenerul tau fericit; gelozia va disparea. Astfel iubirea a ajuns la puritate. Aceasta iubire nu poate crea nici o legatura. Iar aceasta iubire este pur si simplu o deschidere a inimii in toate directiile, catre intregul cer.

Oricum ar aparea gelozia, totdeauna vor exista cele doua ipostaze in care unul va suferi din cauza geloziei, pozand in victima iar celalalt va aparea ca neindurator "calau", cauza a suferintei primului. Cum am putea face astfel incat din cosmarul tensiunilor nascute din gelozie sa regasim armonia cuplului, descoperind in noi insine adevarata iubire?

Cand apare gelozia tensiunile intr-un cuplu se amplifica. Iar atunci primul pas este sa comunicam cu celalalt. Sa avem curajul si increderea sa spunem lucrurilor pe nume. Poate el nici nu-si da seama ce traim. Sau poate ca nici noi nu l-am inteles bine. Este timpul sa ne apropiem mai mult, marturisindu-ne cu sinceritate sentimentele. Aceasta nu inseamna sa facem o criza, sa izbucnim in critici sau reprosuri, ci sa-l facem partas de suflet pe cel de langa noi, in efortul comun de a ne aprofunda relatia de dragoste. In fond, gelozia este teama de a-l pierde pe celalalt. Dar nu teama va fi cea care-l va tine aproape, ci IUBIREA.

Crezi ca stii ce este iubirea. In realitate, nu ai experimentat acest sentiment. Din aceasta neintelegere se naste gelozia. Prin "iubire", poti intelege un fel de monopol, o forma de posesivitate, fara sa intelegi una din cele mai simple realitati ale vietii: in clipa in care posezi o fiinta vie, ai ucis-o. Viata nu poate fi posedata. Nimeni nu poate tine viata intr-un pumn inclestat. Daca vrei sa te bucuri de ea, trebuie sa iti tii palmele deschise.

Gelozia ta distruge totul. Posesivitatea ta distruge totul. Inainte de fericire trebuie sa intelegi ca tot ceea ce castigi cu gelozie, arunci in foc; cu cat devii mai gelos, mai suparata, mai plina de ura, cu atat mai mult alungi cealalta persoana mai departe de tine. Este o simpla lege aritmetica ca nu mergi pe drumul care te va ajuta; distrugi acelasi lucru pe care doresti sa-l pastrezi.

Dupa ce iubirea se aprinde cu adevarat, gelozia si posesivitatea dispar pur si simplu. Vei fi surprinsa sa constati ca au disparut, la fel ca atunci cand aprinzi o lumanare si te intrebi unde a disparut intunericul din camera. Intunericul nu poate fi gasit cu ajutorul luminii, pentru ca dispare pur si simplu. El nu era altceva decat absenta luminii. La fel, gelozia este absenta iubirii.

Astfel, iti face placere sa simti sau sa auzi ca esti o prezenta cu totul deosebita, ca esti dorita si fascinanta. Iti place acel "du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace". Acorda-ti aceasta placere! Joaca-te, cocheteaza, flirteaza!

Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente. Se vorbeste despre ea, se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste  exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea.

Astfel, fara nici o conditie va aparea si vei stii ce inseamna. Nu se poate defini. Iti pot arata calea pentru a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de parfumul lui. Asa se intampla si dragostea.