Dragostea este existentiala; frica reprezinta doar absenta dragostei. Si, ca in cazul oricarei absente, nu poti face nimic direct in acesta privinta. Frica este asemenea intunericului. Ce poti face in mod direct impotriva intunericului? Nu te poti descotorosi de el, nu-l poti arunca afara, nu-l poti baga inauntru. Nu exista niciun mijloc de relationare cu intunericul fara a aduce lumina in el. Calea spre intuneric trece prin lumina. Daca vrei intuneric, stinge lumina; daca nu vrei intuneric, aprinde lumina. Insa va trebui sa faci ceva in privinta luminii, in niciun caz in privinta intunericului.

Acelasi lucru este valabil in privinta dragostei si a fricii: dragostea este lumina, frica este intuneric. Cel care ajunge sa fie obsedat de frica nu va putea niciodata sa rezolve problema. Este ca si cum te-ai lupta cu intunericul - in mod sigur vei fi epuizat, mai devreme sau mai tarziu, obosit si infrant. Si miracolul este ca vei fi infrant de ceva care nici macar nu exista! Iar atunci cand esti infrant, simti cu siguranta cat este de puternic intunericul, cat de puternica este frica, cat de puternica este ignoranta, cat de puternic este inconstientul. Nu sunt deloc puternice - in primul rand nici nu exista.

Asa ca nu face o problema din frica. Dragostea este problema. Se poate face ceva in privinta dragostei, imedia; nu ai niciun motiv sa astepti sau sa amani. Incepe sa iubesti! Este un dar extraordinar pe care ti-l face existenta sau Dumnezeu sau intregul, care dintre acesti termeni iti place.

Aminteste-ti ca dragostea este nascuta in tine; reprezinta o caracteristica a ta intrinseca. Nu trebuie decat sa-i dai cale libera - sa ii creezi un acces, sa o lasi sa curga, sa ii permiti sa se produca. Cu totii o blocam, o tinem pe loc. Suntem atat de avari in privinta dragostei pentru ca am fost invatati cu o anumita economie. Aceasta economie are absoluta dreptate in privinta lumii exterioare: daca ai foarte multi bani si incepi sa le dai oamenilor banii acestia, vei ajunge in scurt timp cersetor. Dand banii pur si simplu, ii vei pierde. Daca nu dai deloc, iti vei pierde proprietatile naturale.

Odata, in timp ce picta, un critic si in acelasi timp un prieten l-o oprit pe Picasso si l-a intrebat care este cel mai bun tablou al sau. Acesta i-a raspuns ca este cel pe care il picteaza acum deoarece toate celelalte tablouri sunt cuprinse in el, si ca urmatorul tablou va fi si mai bun decat acesta pe care il picteaza acum; deoarece, cu cat pictezi mai mult cu atat indemanarea ta este mai mare.

La fel este si cu dragostea, cu placerea - impartaseste-o! La inceput va fi doar ca roua, deoarece zagarcenia ta exista de multa vreme. Dar din momentul in care impartasesti fie si numai niste boabe de roua, deoarece zgarcenia ta exista de atat de multa vreme. Dar din momentul in care impartasesti fie si numai niste boabe de roua de dragoste, vei deveni capabil sa impartasesti intreaga revarsare oceanica a fiintei tale - si din asta ai o infinitate.

Prin insusi actul de a da, devii mai bogat. Apoi dragostea incepe sa se reverse, sa radieze. Iar intr-o buna zi vei fi surprins: Unde e frica? Chiar daca vrei sa o gasesti, nu vei mai putea sa dai de ea.

Dragostea nu este o relatie. Dragostea relationeaza, dar nu este o relatie. O relatie este ceva terminat. Relatia este un substantiv; a incremenit locului, luna de miere a luat sfarsit. Acum nu mai este niciun pic de bucurie, niciun pic de entuziasm, acum totul este sfarsit. Poti sa o continui, doar ca sa-ti tii promisiunile. Poti sa o continui pentru ca este confortabil, convenabil, placut. Poti sa o continui pentru ca nu ai altceva de facut. Poti sa o continui pentru ca, daca o tulburi, iti aduce prea multe incurcaturi.

Relatie inseamna ceva incheiat, sfarsit, inchis. Dragostea nu inseamna niciodata o relatie; dragostea inseamna relationare. Este in permanenta un rau, curgator, fara sfarsit. Dragostea nu cunoaste incremenirea; dragostea incepe, dar nu se sfarseste niciodata. Este un fenomen in desfasurare. Este un continuum. Nu este un substantiv, este verb. De ce reducem frumusetea relationarii la relatie? De ce suntem chiar atat de grabiti? - deoarece a relationa inseamna nesiguranta, iar relatia este siguranta, relatia este o certitudine.

Relationare inseamna intalnirea dintre doi straini, poate doar sa ramai peste noapte, iar dimineata sa-ti iei la revedere. Cine stie ce o sa se intample maine? Si ne este atat de frica, incat vrem sa fie ceva sigur, vrem sa fie ceva previzibil. Vrem ca ziua de maine sa fie aidoma ideilor noastre; sa-i acordam libertatea de a fi dupa propria dorinta. Asa ca imediat reducem toate substantivele la verbe.

Relatia este urata, relationarea este frumoasa.Uita de relatii si invata sa relationezi. Relationarea inseamna ca incepi tot timpul, incerci tot timpul sa faci cunoastinta. In mod repetat va prezentati unul celuilalt. Incercati sa vedeti numeroasele fatete ale personalitatii voastre.

Iar daca relationati si nu reduceti totul la o relatie, atunci veti deveni unul oglinda celuilalt. Exploarandu-l pe celalalt, fara sa va dati seama, va exploarati si pe voi insiva. Iubitii devin oglinzi unul pentru celalalt. De aceea iti spun sa relationezi. Spunand sa relationezi, vreau sa spun sa ramai intr-o continua luna de miere. Continua sa-l cercetezi si sa-l cauti pe celalalt, descoperind noi mijloace de a va iubi unul pe celalalt, descoperind noi mijloace de a fi unul cu celalalt. Fiecare om are un mister intr-atat de infinit, de inexhaustibil, de incomensurabil,incat nu este posibil sa poti spune vreodata: "Am cunoscut-o" sau "L-am cunoscut". Cel mult, poti spune: "Mi-am dat toata silinta, insa misterul ramane mister."

De fapt, cu cat stii mai mult, cu atat mai misterios ramane celalalt. Iar atunci dragostea este o aventura permanenta.