Pleci ochii in pamant, iti cauti balbaind cuvintele si scoti un " Da, asa e... cum zici tu, asa cred si eu ca e mai bine.". Oare mai stii ce vroiai sa spui sau de ce , sau daca era o idee coerenta ? Ce mai conteaza, data viitoare va fi altfel, vei avea taria sa te sustii prin idei si sa reusesti.

Suna cunoscut ? Poate la serviciu, cu sefii sau colegii, acasa, cu familia sau persoana iubita, cu prietenii sau cei apropiati te-ai lovit de situatii in care nu ai putut sau nu ti-ai sustinut deloc parerile sau ideile. Un alt regret se vrea a fi notat pe lista cu lucruri ce trebuie indreptate pe viitor.

Cat de departe mergem in ceea ce priveste un compromis ? Poate se refera la culoarea camerei, la modelul mobilei din casa, la a avea sau nu un animal de companie, la dreptul de a alege facultatea pe care vrei sa o urmezi, la orasul in care vrei sa locuiesti, la exclusivitatea intr-o relatie, la prietenii care ne inconjoara, sau chiar la lucruri legate de persoana fiecaruia, modul cum te imbraci, cum vorbesti, cum gandesti, ce crezi si cat exprimi din ceea ce crezi.

Uneori facem compromisuri pentru a avea o viata mai usoara, incepand cu obedienta exagerata fata de parinti din cauza fricii de a fi respins sau criticat de catre ei. Luarea deciziilor de catre acestia duce la o intarziere a maturitatii si a realizarii responsabilitatilor in viata. Urmeaza compromisurile legate de studii, de a invata lucruri in plus doar pentru a avea diplôme care sa atarne bine pe peretii unui birou sau pentru a parea altfel in fata celorlaltor persoane. Cu timpul, ajungem la compromisurile la locurile de munca, care sunt legate de siguranta acestuia si/sau avansarea treptata in ierarhia societatii pentru care ne punem zilnic ideile la bataie. In timpul liber, trecem la compromisurile cu persoana iubita, de multe ori fiind confundate cu comoditatea evitarii unor discutii sau a mentinerii pacii in relatii. Compromisurile cu prietenii sunt necesare deoarece suntem fiinte sociabile si nu putem trai fara prieteni care sa ne fie aproape.

Insa, pana unde pot ajunge aceste compromisuri? Acceptand de prea multe ori lucruri cu care nu ne identificam ne pierdem in timp printre decizii impuse partial de altii. Care este limita acestor compromisuri si pana unde pot ele merge pentru a nu ne compromite pe noi, ca fiinte, cu valorile noastre si identitati proprii?

Incercand sa imi raspund la aceste intrebari am analizat foarte multe aspecte ale trecutului meu, legate de lucruri pe care le-am lasat de la mine in favoarea altora, de dragul mentinerii pacii in relatiile existente atunci. Acele decizii de multe ori au avut consecinte mai putin placute pentru ambele parti, facandu-ma sa revin la gandurile mele care nu isi vor afla niciodata raspunsul : " Oare cum ar fi fost daca... ". Atunci incerc sa fac foarte bine diferenta intre compromisurile inocente, care nu ar avea cum sa influenteze mare parte din viitorul meu si sa ma concentrez foarte mult inainte de a da un raspuns la deciziile importante.

La urma urmei, prezentarea argumentelor refuzarii efectuarii compromisului intr-o maniera placuta poate duce la gasirea altor modalitati de solutionare a situatiilor in cauza sau in intampinarea fiecaruia la mijlocul drumului. De aceea este viata frumoasa, pentru ca e plina de imprevizibil. Risca si spune ceea ce gandesti, fara a-i lasa pe altii sa ia decizii in locul tau si a-ti trai viata.

Viata e prea scurta pentru pareri de rau si pentru regretul fata de decizii deja luate. Gandeste liber si actioneaza cat ai timp pentru a face acest lucru, pentru a-ti cladi un viitor plin de lumina, de libertate si de sanse catre lucruri frumoase...

by Sara N