Din negura antichitatii pana in zilele noastre, frumusetea femeii a stralucit si a dainuit peste veacuri. Fiecare epoca si-a stabilit arhetipurile, si-a inchegat miturile si a inovat noi retete de infrumusetare. Regine, zeite, preotese, fotomodele, dive sau frumoase anonime, ilustreaza cultul perfectiunii atat de efemere in oglinda istoriei.

Fiecare femeie vrea sa straluceasca si sa fie frumoasa, desi frumusetea are diferite forme. Frumusetea este un termen relativ abstract pentru ca este personala si relativ.Noi femeile suntem frumoase fiecare in felul nostrum,dar lasand la o parte anumite lucruri am vrea sa fim totusi si mai frumoase.

Nobilimea asiriana folosea cantitati foarte mari de parfumuri si produse cosmetice. Cuvantul arab, care a supravietuit pana in zilele noastre, pentru fardul de ochi (khol sau kohol), inseamna liniste, calm.

Pentru machiajul ochilor se foloseau doua culori, si anume negrul (kohl) pentru pleoapa superioara si verdele malahit pentru cea inferioara. Femeile din antichitate aveau o stralucire deosebita a ochilor aplicand un bastonas inmuiat in khol direct pe pupila.

Legendara Cleopatra prefera albastrul marin pentru pleoapa superioara si verdele pentru cea inferioara. Umed, kholul servea la accentuarea pleoapelor si alungirea lor spre tample. Genele erau alungite cu cel mai primitiv mascara, adica khol dizolvat iar buzele erau rasfatate cu combinatii de rosu si roz. Unghiile mainilor si picioarelor erau colorate cu henna. Cochetaria suprema era pudrarea pometilor si a decolteului cu pudra aurie.

In Egipt, femeile, dupa anumite bai parfumate, isi acopereau corpul cu farduri, apoi realizau machiajul fetei, un machiaj dificil, meticulos si cu mixturi complicate, cum ar fi faimosul "kohl" pentru inviorarea ochilor. Rujurile sub forma creioanelor, serveau la accentuarea stralucirii buzelor.

Este stiut faptul ca mormintele egiptene ascundeau truse de machiaj complexe, deoarece egiptenii erau maestri in aceasta arta. Membrii inaltei societati egiptene foloseau in igiena corporala zilnica apa minerala din izvoare si isi aplicau masti de argila provenite de pe malurile Nilului.

O importanta deosebita o acordau uleiurilor, care le hidratau pielea si ii ferea de razele puternice ale soarelui. Cleopatra, ultima regina a Egiptului cultiva frumusetea ca pe o arta. Din trusa ei de infrumusetare nu lipseau Aloe Vera, laptele de magarita, mierea de albine, uleiul de chimen negru si fardurile pentru ochi specifice Orientului.

Cleopatra isi mentinea frumusetea si tonusul pielii datorita bailor in lapte de magarita in care turna miere. Laptele de magarita are o compozitie asemanatoare cu cea a laptelui uman, este regenerant, hraneste pielea si ii da elasticitate. Mierea de albine este cel mai bun hidratant natural, are actiune antiiritanta fiind un remediu excelent pentru pielea uscata.

Egiptul antic considera Aloe Vera o planta terapeutica intrebuintand-o si pentru intretinerea frumusetii. Legenda spune ca regina Egiptului isi aplica pe fata o masca care continea extract din pulpa acestei plante. Acelasi truc il folosea pentru tratamentul ochilor.

La Roma, patricienele de la inceputurile Imperiului se machiau si se spalau foarte des. Rutina de frumusete implica foarte multe sclave si mult timp. Isi exfoliau pielea cu nisip si ulei iar apoi se epilau total cu ceara. Se foloseau mese de par fals pe care il ondulau cu fierul incins si il decolorau cu amestecuri de plante.

Astazi mechiajul nu se mai face la intamplare, el trebuie sa se aranjeze si sa realizeze cerintele modei si tipul morfologic al persoanei impunand discernamant si autocunoastere,trezind catre o personalitate riguroasa,fara a transforma trasaturile,caracteristicile proprii. In zilele noastre datorita marilor descoperiri ale chimiei moderne, industria parfumurilor si apoi cea a produselor cosmetice au fost revolutionate.