Tropote de cai se aud apropiindu-se de zidurile oraşului. Cu un hârâit lung piedica porţii este scoasă din lăcaşul ei de către santinela care apoi, cu mişcări repezi, împinge peretele masiv de lemn şi deschide drumul. Pe caii alergaţi şi traspiraţi, Loius al XVIII-lea, fratele regelui ghilotinat al Franţei, Louis al XVI-lea, intră în Freiburg, oraşul pe care l-a ales ca refugiu în anul 1796. Zgomotul potcoavelor lovite de piatra pavajului şi nechezatul cailor trec prin turnul Martinstor, coboară de-a lungul străzii şi cotesc dreapta spre hanul Rote Baeren, astăzi cel mai vechi din Germania, el functionând fără întrerupere din anul 1387.

Aşezat la poalele munţilor, între Rin şi Izvorul Dunării, Freiburg se numără printre cele mai frumoase oraşe ale Germaniei. Oricât de grăbiţi ti-ar fi pasii, parcurgând străzile înguste, şoaptele lui îţi înlănţuie simţurile. Fiecare piatră, pereţii caselor, fântânile şi pâraiele de la marginea străzilor în alviile lor pavate, îşi grăiesc încet istoria.

Înfiinţat în 1120, Freiburg s-a format în jurul intersectării în cruce a două străzii. Din ele pornesc şi astăzi străduţe înguste, aşezate paralel, ca nişte coaste în trupul oraşului care, prin multitudinea de magazine şi boutiq-uri şi prin vecinătatea apropiată a Universităţii cu tumultul ei de studenţii, cărţi şi biciclete, pulsează zilnic, clipă de clipă. Cine reuşeşte să se rupă de nebunia cotidianului, descoperă că multe dintre casele aşezate de-a lungul acestor străzi, scăpate de furia bombelor căzute asupra lor în 1944, şi-au păstrat culoarea şi picturile faţadelor, data şi numele construcţiei, clădirile oficiale distingându-se prin culoarea roşie. În mijlocul lor se înalţă inima oraşului, catedrala.

Construită în stil gotic între anii 1200-1513 şi cunoscută pentru cele mai vechi şi mai frumoase vitralii germane, catedrala adăposteşte în turnul ei înalt de 116 m pe bătrânul Hosana, clopotul greu de o tonă, care bate asupra oraşului, amintind oră de oră scurgerea timpului. Turişti sau localnici, admiratori lui Hosana suportă urcuşul ameţitor pe multele trepte ale scărilor în spirală, doar pentru a-i fi puţin alături. Apoi turnul le oferă cea mai frumoasă privelişte peste oraş...şi chiar mai departe, spre munţii de dincolo de graniţa franceză aflată la cca.30 km depărtare, unde în vremea nazistă au fost deportaţi iudeii freiburghezi dupa ce le-a fost demolată sinagoga, pe locul căreia s-a construit ca peste noapte o nouă aripă a Universităţii. Pentru aducere aminte însă, locuitorii Freiburg-ului de astăzi au inscripţionat plăcuţe aurii cu numele deportaţilor şi le-au bătut pentru totdeauna, ca o piatră sclipitoare în pavajul trotuarului, în faţa caselor iudeilor alungaţi.

Înfiinţată în 1457 Universitatea Albert-Ludwig împlineşte anul acesta 550 de ani de educaţie şi formare, studenşii exprimându-şi entuziasmul pentru longevitatea ei prin diferite programe şi întâlniri tematice. Relaxarea de după...? Ei bine, unde altundeva, decât în nenumăratele cafenele şi terase din imediata vecinătate? Seara, în lumina difuză a localurilor, galagia discuţilor aprinse se contopeşte cu ecoul paşilor grăbiţi spre casa bim-bang-ului Hosana care veghează peste oraş, încercând să amintească scurgerea timpului...

By Giulia Gologan