Chinezii considera  ghimbirul drept unul dintre cele cinci ingrediente principale in dietoterapie, alaturi de otetul de orez, vinul de orez, sare si miere. In medicina si estetica, ghimbirul este folosit datorita actiunilor sale stimulente, tonice si energizante. Este util persoanelor cu circulatie periferica deficitara. Prin stimularea metabolismului, aceasta planta ajuta la eliminarea toxinelor, precum si la intensificarea arderii grasimilor. Ghimbirul este util persoanelor deprimate, fara pofta de viata, lente, letargice, aducand tonus, energie si optimism.

    Se folosesc radacinile foarte bine dezvoltate ale plantei, ramificate, cu coaja de culoare bej-cenusie si cu un gust puternic picant. Consumate proaspete (aceste radacini se gasesc la caserola sau chiar la kilogram in supermarketuri), ele au, pe langa gustul picant, si o aroma extrem de placuta, care aduce oarecum cu cea a cojii de lamaie sau de grepfruit. Desi e foarte folosit in alimentatie, ghimbirul este considerat o planta medicinala de prima mana, sute de studii medicale extrem de bine documentate fiindu-i consacrate in ultimii ani.  

    Exista sute de retete cu ghimbir provenite de pe diferitele meridiane ale lumii. Din el, australienii obtin o bere extrem de apreciata, chinezii fac prajituri si serbeturi, thailandezii si malaezienii prepara mancaruri diverse, in timp ce in Statele Unite si Europa, sucurile si dulciurile cu ghimbir tind sa inlocuiasca produsele similare traditionale. Pentru a beneficia de gustul si de aroma subtila a ghimbirului, dar si de forta sa terapeutica deosebita, va recomandam in continuare cateva forme de preparare traditionale:

    Siropul de ghimbir - se spala bine radacinile de ghimbir si apoi se dau prin razatoarea mica, dupa care imediat (ca sa nu se oxideze) se pun intr-un borcan si se adauga deasupra miere de albine, in proportia 1:2, adica la o lingura de ghimbir ras se pun 2 linguri de miere. Se lasa sa stea 2 saptamani, dupa care se filtreaza, obtinandu-se un sirop semi-limpede, cu gust puternic picant si foarte parfumat.

    Dulceata naturala de ghimbir - se obtine din ghimbirul ras, ramas dupa extragerea siropului. Peste acest reziduu se adauga miere cat sa il cuprinda si sa ramana un strat de doua degete deasupra. Rezulta o mixtura puternic picanta, care se ia ca tonic digestiv, ca antiseptic faringian si ca stimulent nervos.

    Sucul proaspat de ghimbir - se obtine la mixer (blender), in vasul acestuia punandu-se un litru de apa, o lingura de ghimbir maruntit, trei linguri de miere, o lamaie taiata in patru si doua mere maruntite. Se mixeaza tot acest amestec bine, apoi se filtreaza, rezultand un suc extrem de parfumat, puternic picant si cu efecte terapeutice extraordinare.

    Indicatii

    * Ceaiul de ghimbir este un bun remediu in raceli, fiind un calmant ideal in inflamatiile gatului, sinuzite, raguseala, febra, eliminare de mucozitati si congestii respiratorii.
    * In caz de tuse, stoarceti o radacina de planta si amestecati sucul cu putina miere si 250 ml apa fierbinte. Beti cate 1-2 cani pe zi pana la disparitia tusei.
    * Dupa o masa copioasa, infuzia de ghimbir este ideala si ajuta la eliminarea gazelor din stomac sau intestine.
    * In functie de cantitatea consumata, planta poate avea efect constipant sau laxativ. Daca se mananca mai mult de 10 g de ghimbir in timpul mesei, are efect constipant, in  timp ce o cantitate mai mica este laxativa.
    * In caz de greata sau indigestie se tine sub limba o bucatica de radacina  de ghimbir sau se mananca 2-3 bucatele de tulpina de ghimbir proaspat. Senzatia de greata si voma va disparea imediat.
    * In caz de sughit rebel, o cana de suc din aceasta planta poate fi utila.
    * Este util in caz de astenie, fatigabilitate sexuala, impotenta, frigiditate.
    * Aplicat pe piele, ghimbirul mareste rezistenta la frig. Se recomanda  extern in: reumatism, poliartrita reumatoida – frictiuni; dureri in gat – gargara cu tinctura diluata; sensibilitate la frig – frectii energice cu tinctura timp de cateva minute, dupa care se aplica un unguent.