La varsta adolescentei nu permiteti copilului sa-si petreaca sarbatorile si timpul liber intre masa de lucru si televizor. Organizati lucrul in asa fel ca temele si lectiile sa nu ia mult timp. La nevoie, daca observati ca "nu reuseste", consultati-va cu medicul si gasiti o solutie. Se spune ca cei tari la gimnastica nu sunt in mod obligatoriu genii, opinie total gresita. Nici cei tari la teme, palizi si plapanzi, primii in clasa lor, nu vor fi negresit cei care vor reusi in mod stralucit in viata!

Este adevarat ca din punct de vedere fiziologic si anatomic, corpul adolescentului trece prin multe schimbari intr-o perioada scurta. Asta produce atat discomfort fizic cat si trairi de neincredere, rusine, excitatie sau inhibitie, ambivalenta, incertitudine etc. Activitatile fizice ajuta armonizarea corpului si sunt o modalitate eficienta si placuta de descarcare a tensiunii.

Sportul reprezinta alternativa sanatoasa la activitati cum ar fi privitul excesiv la televizor, jocurile pe calculator, consumul de alcool si tigari, vagabondajul si alte conduite delicvente.

Copilul care respira prost are umerii ingusti, toracele stramt, gura deschisa, fata palida si este nervos. Copilul care respira bine este calm, are pieptul si umerii largi, iar fata este rumena, invatand pe copil sa respire pe nas, se evita o mare parte din guturaiuri, angine, "gripe" si alte boli ale nasului si gatului. Cand un copil respira pe gura aerul rece, umed sau uscat intra cu brutalitate si patrunde direct in plamani. Cand este inspirat prin nas este asanat, uscat sau umidificat, incalzit sau racorit si debarasat de praf care este retinut de firisoarele de par ale nasului.

Copilul respira rau fie dintr-o obisnuinta fie din alte cauze ca: vegetatii adenoide, amigdale infectate, deviatie de sept nazal, alergii, anomalii ale dintilor sau maxilarelor.

Copilul se ofileste cand este privat de aer, de soare, de miscare, condamnat sa stea inchis in casa, la o viata sedentara. El trebuie deprins sa iubeasca aerul, apa, miscarea, eforturile, exercitiile fizice.

Insuficienta respiratorie este considerata ca o "boala profesionala a scolarului". Aceasta boala ii atinge pe 80% dintre ei. Pentru prevenire se recomanda: "Sa ia aer!" in fiecare zi, la iesirea din clasa este bine ca elevul sa mearga putin pe jos. Aceasta valoreaza de 10 ori mai mult decat daca foloseste autobuzul; scolarul are nevoie de cel putin 1/4 de ora de destindere dupa imobilitatea din clasa cu aer poluat.

Daca la scoala orele de educatie fizica se fac in aer liber, nu trebuie "scutit" sub nici un pretext. Cocolosind copilul prea mult, nu-i facem un serviciu, el va deveni mai rasfatat si mai fragil. Daca scoala nu a prevazut ceva, parintii (de recomandat tatal) vor face cel putin o data pe saptamana impreuna cu el o plimbare mai lunga.

Drumetia prin padure, contactul cu natura sunt adevarate cure de relaxare si de infrumusetare. In vacanta, cat mai mult in aer liber. Daca parintii nu pot sa plece cu copilul, ei nu trebuie sa ezite sa-1 trimita in tabere de vacanta sau intr-o gospodarie rurala, la rude sau prieteni, atat vara, cat si iarna.

Intrebarea care se pune este: “Cum ajutam adolescentul sa aleaga un drum “bun” si sa nu se rataceasca pe unul periculos? Intrebarea pusa, de altfel, de foarte multi parinti de adolescenti…

Doar ca problemele pe care parintii le sesizeaza in adolescenta au radacini mult mai vechi. Nu vom intra in amanunte privind cauzele problemelor din adolescenta ci vom incerca doar sa ne intoarcem un pic in timp, cu ceva timp inainte de adolescenta cand sportul este inca o atractie petru copil.

Aceasta este perioada scolara mica, 8-10 ani, cand copilul este suficient de mare pentru a putea avea o relatie cu un antrenor, nu mai este dependent de parinti, se poate cu usurinta integra intr-un nou colectiv, al colegilor care fac acelasi sport. Doar ca unii copii reusesc ei singuri sa aleaga un sport, sa-si doreasca, sa le spuna parintilor, sa reuseasca sa ajunga la antrenamente, pe cand altii au nevoie de adulti care sa le propuna diferite sporturi, sa ii ajute in stabilirea relatiei cu antrenorul si cu sportul respectiv.

Practic, parintii pot incepe sa caute un sport pentru copilul lor atunci cand simt ca acesta poate defasura o astfel de activitate si sa reuseasca sa depisteze aptitudinile copilului. De asemenea, copiii isi manifesta uneori dorinta de a face anumite sporturi, fie ca exista cineva in apropiere care le practica, fie ca le-au vazut la televizor sau in alta parte. Sigur ca un copil de 7 ani nu poate incepe sa joace rugby si ca una dintre cheile care rezolva aceasta problema este gasirea unui sport pe care copilul sa aiba capacitatea de a-l practica. Sunt copii care se descurca foarte bine cu inotul, altii sunt tentati de dans sau patinaj, altii de fotbal sau atletism.

Chiar daca un sport a fost inceput in aceasta perioada, exista un moment dificil cand copilul intra in pubertate. La 12-13 ani, foarte multor copii le scade atat intersul pentru aceste activitati iar unii nu mai au rezistenta fizica necesara. Acela este un moment dificil care va trebui gestionat cu multa dibacie de catre parinti. Daca continuarea sportului sau eventual inceperea altuia se realizeaza, inseamna ca exista un interes si o placere pentru aceste activitati si sansele de a continua inclusive in adolescenta sunt mari.

In afara de aceste aspecte, copilul si mai tarziu adolescentul isi va face prieteni printre copiii care fac acelasi sport si anturajul lui va fi legat de mediul de acolo. O parte dintre acesti copii, vor face respectivul sport de performanta sau doar de placere o lunga perioada din viata si in afara de preocuparea din adolescenta pentru el, vor pastra o amintire placuta legata de cantonamente, prieteni, peripetii, concursuri, reusite si esecuri.