Nu stiu cum a plecat. Nu e nimeni sa-mi spuna. Ba stiu de boala care l-a luat dar asta e doar un nume nu pot sa inteleg cum pleaca un om cu ochii de cer, ca ai ingerilor. Ochii ingerilor care ma privesc de sus nu sunt doar ai lui. Dar stiu ca-si aminteste si de mine sa-mi trimita din binele lor, de acolo, atunci cand simt cat de greu e aici. Acum insa nu pot sa uit putinele, multele, clipele impreuna. L-am iubit dar asa cum poti iubi fratele celui caruia ii dadusesi inima. Si daca l-as fi intalnit inainte de fratele lui tot celalalt ar fi fost marea mea iubire dar si pentru el am o dragoste aparte, in felul ei. Nu era greu sa tii la el: frumos, cu cei mai albastrii ochi, senini sau ingandurati dar calzi, cu sufletul mare , vesel si bun. Era in mijlocul iernii, sotia lui lui de atunci isi serba ziua cu o petrecere la un hotel in centrul capitalei si noi doi, eu si fratele lui ajunsesem prin nameti gata de multa distractie. Si iubitul meu mi ne-a prezentat iar fratele lui m-a primit ca "din familie", doar eram ca si logodnica celui mai mic. Bucurie, simpatie, nu doar atat am primit din acel moment ci afectiune adevarata.

Am dansat si el m-a invitat primul, ne-am distrat toti fericiti dar mai ales eu si iubitul meu, care devenise si putin mai mult gelos pe fratele lui, in mod absurd, si petrecerea s-a terminat si el ne-a dus la el acasa, ne-a dat camera lor si ne-a lasat sa adormim acolo ca niste copii, cum inca eram, obositi de joaca. Ultimul lucru din in acea seara pe care il am in fata suntem noi trei in acea camera tarziu in noapte, iubitul meu dormind fericit iar eu jenata si nestiind cum sa port in casa noua in care intrasem. Sotia lui era inca la petrecere cu prietenii iar el venise cu noi. Ma vedea stinghera si a venit sa ma linisteasca, mi-a spus ca pot dormi acolo fara probleme, asa in rochie de bal, ca toata casa e noastra si nu trebuie sa-mi mai fac probleme.

Pleca si el si ne lasa cum spunea toata casa dar din prag mi-a zambit cald ca un frate si mi-a urat cel mai frumos somn, spunandu-mi porecla data de fratele lui. Atunci m-am simtit "acasa", "in familie" si am adormit fericita de sera aceea de vis. Apoi au urmat nenumarate nopti la el acasa, se despartise insa, dar eram fericiti toti trei, chiar si privind filme stupide la un video, o mare raritate pe atunci. Intr timp el a abandonat facultatea economica, a facut dreptul dar si facultatea de operatorie sichiar asta a profesat. A fost o clipa, lunga pret de un an, cand dupa ce m-am despartit defratele lui mi-a fost greu si rau. Pana in puncul incat am ajuns sa fiu si bolnava. A venit intr-o zi in camera mea de spital cu un minunat buchet de trandafiri, am vorbit despre mine, despre cum ma voi face bine, era trist si stiu ca ar fi vrut sa fiu iar impreuna cu fratele pe care-l iubea foarte mult si care suferea la randul lui. Viata m-a dus pe alte plaiuri multi ani si ne-am revazut intamplator si asa mi-a venit o idee, peste ceva timp. I-am lasat un biletel la televiziune pentru fratele lui.

A doua zi ma cauta cel ce va fi mereu marea mea iubire. Dar viata merge pe drumurile ei. Doar ca atunci, cand filma si ne-am intalnit a fost ultima data cand ne-am privit, ne-am vorbit, mi-a povestit despre el dar era zgarcit in amanunte, nu era genul de a se lauda cu ceva. Mai multe i-am spus eu. Acum am aflat ca de doi ani a plecat, brusc si fara sanse si mi s-aparut groaznic de nedrept. Si pentru el dar mai mult pentru noi pentru ca el poate trebuia sa-si ia locul acolo intre ingeri, ca el. Ma doare ca a suferit. Si n-a spus nimanui pana cand nu a mai putut tine ascuns, nu s-a plans pana in ultima clipa. De aceea cred sincer ca ma priveste un inger de sus.

Imi amintesc de visele frumoase din prima noapte si din altele din acea casuta draga si de la fereastra viselor de acum vad ingerii cum ma alinta. Sunt, mai ales, cei dragi sufletului meu care nu mai sunt aici cu mine si acolo e si el, cu cei mai frumosi ochi de cer care ma privesc. Si-mi spun mereu ca voi fi bine si fericita. Si-mi zambesc cald si bun.

By R.Focsa