Vorbim mereu de comunicare, discutam nesfarsit dar poate nu ne intrebam care sunt cele mai importante motive. Poate e chiar el, dusmanul intunecat al relatiilor noastre: autismul, ce duce la neintelegere, intr-o forma sau alta. Eistein a fost un autist. Genial, dar neadaptat social, vesnic neacceptat pana la capat. Autisti au mai fost Isaac Newton, George Orwell, H. G. Wells si s-a spus si despre Beethoven, Mozart, scriitorul Hans Christian Andersen si filosoful Immanuel Kant ca ar fi putut fi diagnosticati cu autism. De aceea nu vreau sa vorbesc aici despre copii si despre persoanele cu handicap ci despre noi, ceilalti, cei care credem ca suntem cei "normali" dar nu reusim mereu sa comunicam, sa relationam.

Avem si noi noi in nterior urmele noastre de autism, iar prietenii nostri de asemeni au, unii dintre ei. Pentru asta trebuie sa stim cand sa le vorbim, cand sa incercam sa le explicam ce pare evident, sa le acceptam tacerile si ursuzenia din senin uneori. Intr-un timp grabit si superficial, plin de lucruri care ne indeparteaza unii de altii, de la lumea virtuala pana la goana nebuna dupa innavutire cu orice pret (chiar si de a te pierde pe tine si pe cei dragi) e aproape o consecinta directa numita "epidemie de autism". Si ce facem cand noi insine suntem "infectati"? Probabil nici nu ne dam seama. Dar daca cel de langa noi este atunci apar problemele.

Ma intreb astfel daca persoana neinteleasa (autista) poate totusi intelege totul din jur si nu poate exprima, comunica, ce si cum ar vrea vrea sau pur si simplu chiar traieste in alta lume. Vorbind din ce simt eu uneori dar si din ce mi-au spus oameni care se autodeclarau "oarecum autisti" nu exista o problema in a percepe realitatea suficient de bine, altmninteri in fond cum ar fi unii mari neintelesi geniali si atat de precisi. Sunt doar puntile intre ei si ceilalti care se pot rupe uneori. Tot ce putem face este sa le reparam mereu, sa le ridicam si unde n-au fost, fiecare cu priceperea lui si cu resursele lui. Inainte de a va enerva pe cineva incercati astfel sa va puneti in situatia lui, sa vedeti lucrurile si din partea opusa. Inainte de a renunta la dscuta incercati ca vedeti daca nu argumentele va lipsesc ci e doar un moment prost in care ati ales sa faceti acest lucru si-n alta zi totul va fi diferit.

Incerc sa spun ca poate trebuie sa acceptam ca relatiile noastre se strica poate deseori dintr-o cauza organica, fizica, o incapacitate de intelegere din una din parti. Si atunci ne trebuie multa incredere in bine, rabddare si tactici de ne face intelesi de restul lumii. Poate ca primul semn de autism apare in noi si trebuie sa invatam sa luptam cu el pentru a fi alaturi de ceilalti.

By R. Focsa