E ora 23.59. Aproape ca un ceas, ma trezesc, deodata, ca si cum as fi un dop de sampanie care de-abia astepta sa iasa din stransoarea lui. Ma uit langa mine, ii vad chipul zambitor si ochii albastri care ma incalzesc deodata. "Esti minunata!", imi zice. Eu zambesc strengar si ma acopar ca o copila cu cearsaful lui gros si movaliu, incercand sa ma incalzesc. Un umar mi se dezgoleste insa. El se uita in continuare la mine, trage cearsaful si ma roaga sa mai stau. "Nu pot, nu acum... Poate altadata...". El ma ia in brate si eu uit de orice gand care imi trecea prin minte. Ma strange cu atata afectiune incat simt ca ma ridic la ceruri. "De ce m-ai eliberat din cochilia mea? Aceea a suferintei, a unei uri puternice pe specia voastra, a masculilor orgoliosi, mincinosi si inselatori?", ii zic pe un ton mai anormal decat o cerea atmosfera. Imi raspunde cu o caldura in glas: "Pentru ca ochii tai nu sunt facuti sa planga pentru ceea ce nu merita. Si pentru ca gura ta merita sa intalneasca una care sa o umple cu atata iubire si placere incat sa nu poata faca altceva decat sa zambeasca, in fiecare zi, ca un rasarit cald si mult asteptat".

    Raman socata. Ma asteptam la un raspuns comun, la o chestie perfect masculina, ceva care sa imi confirme ca barbatii nu sunt capabili de vorbe frumoase decat cand vor sa obtina ceva de la mine. Asa ca ma intind din nou langa el si uit ultimii trei ani din viata mea. El isi plimba usor degetele pe spatele meu si ma intreaba care e povestea tatuajului meu de pe spate. Incep sa imi amintesc din nou anii pe care ii uitasem cu cateva clipe in urma. Nu ma gandeam ca va fi asa de usor sa ii uit, asa ca ii povestesc ca asa imi imaginam eu iubirea senina si aproape perfecta la care visam cand eram copila. Doi oameni, uniti intr-o imbratisare calda, uitand de lumea din jurul lor, marturisindu-si sentimentele in fata martorului absolut, universul calm, in timpul noptii. Bineinteles, luna vegheaza calma si protectoare asupra imbratisarii. El zambeste strengar cand imi aude povestea. Ii simt buzele calde facandu-mi conturul cernelii care imi confirma amintirile pe care nu le voi uita niciodata si ma linistesc in asternutul cald si mirosind a iubire.

    Stiu ca nu mai e aceeasi iubire pe care am trait-o atata timp si pe care am crezut ca o voi pretui pentru totdeauna. Insa ma avant in necunoscut si ii sarut buzele pline si imi plimb mainile in parul lui negru. "Stii ca nu te iubesc, stii?", ii spun calma si sigura pe mine. "Stiu", raspunde, "dar asta nu ma impiedica sa profit de tine pana cand vei iesi pe usa aceea. Si tot asta nu ma impiedica sa te astept si data viitoare cu aceeasi nerabdare a unui copil care merge in clasa intai. Asta simt si nu poti schimba asta. Stiu ca ai sufletul facut tandari. Nu voi incerca sa ti-l repar cu vorbe amagitoare si fapte potrivite la locul potrivit. Timpul va vindeca totul. Si eu voi petrece timpul acesta cu tine."

    Ochii mei albastri se uita intrebatori la el. Astept sa imi mai zica ceva, insa el tace. Ma ridic si ii iau cearsaful cu mine, cautand drumul cel mai lung catre baie.

    "Plec!", ii zic. "Abia astept sa te intorci", imi spune, printr-o usa intredeschisa. Ma imbrac rapid, ca incarcata cu o Duracell nou-nouta si dau sa ies pe usa apartamentului lui, care miroase a lemn proaspat lacuit. "Cand te voi mai vedea?", imi spune somnoros. "Vom trai si vom vedea!", ii zic copilaresc. Il sarut inca o data, apasat pe buzele mari si calde si ies grabita, indreptandu-ma catre scari.

    In taxi, ma gandesc la privirea lui, la buzele lui, la cearsafurile acelea movalii... Zambesc, platesc taximetristului si ma indrept grabita catre Y-ul meu, prin intunericul sigur al cartierului linistit.

    Ajung acasa, ma pregatesc de un dus cald si rapid, insa imi vad tatuajul in oglinda. Raman blocata un moment scurt, ma uit fix la imaginea reflectata si nu ma mai recunosc. La urma urmei, suntem doar reflectii in oglinda, a unei vieti agitate si imprevizibile. Ma deblochez de toate gandurile si grijile si las apoi picurii calzi de apa sa ma mangaie incet pana cand imi revine zambetul caracteristic pe buze.

    Cand ies din baie, il sun. "Stii ca nu te iubesc, stii?". El imi raspunde sigur: "Eu stiu ca iubesc necunoscutul. Stiu ca nu ma iubesti. Si mai stiu ca la orice as incerca sa ma gandesc, parfumul tau imi va sterge orice ratiune din ganduri. Tu esti tatuajul meu, pentru ca tot ce ma inconjoara imi aduce aminte de tine"...

    E ora 01.59. Si stiu ca cineva acolo, in noapte, ma iubeste.

by Sara N.