Exista un anumit mod de a intele lumea, acceptat atat de femei, cat si de barbati. Exista femei care vor sa fie independente, dar nimic nu le inspaimanta mai mult decat faptul de a nu apartine nimanui. O femei necasatorita se simte demna de compatimire, dar un barbat necasatorit este considerat demn de invidie. Femeia vrea incontestabil sa-si cladeasca soarta cu propriile maini, dar foarte multe femei, daca se impotmolesc, spun: "Sunt numai o femeie".

In general, nu exista tineri care sa-i lege proiectele vietii lor de ideea: "Ma insor", dar mai exista inca destule tinere care isi leaga viata de ideea: "Ma marit", facandu-si din casatorie o cariera. Femeia legata de camin prin maternitate a fost identificata cu ideea de slabiciune, a fost considerata o fiinta tematoare, pasiva, avand nevoie de protectie nu numai fizica, dar si morala, sociala, juridica.

Multi oameni mai au inca tendinta de a desconsidera o femeie inteligenta, cultivata, activa, pentru ca nu se conformeaza stereotipului feminin, asa cum exista tendinta de a dispretui un barbat sensibil si bland pentru ca nu corespunde ideii preconcepute despre virilitate. In societatea actuala, barbatii care reusesc sunt barbatii "virili", adica ambitiosi, agresivi, fara scrupule, cei care alearga dupa bani, onoruri, glorie; barbatii modesti, generosi, sensibili, dezinteresati sunt considerati efeminati. Pentru multi barbati inca, femeia care le maguleste orgoliul este foarte frumoasa, eleganta, mama buna, sotie fidela, dar totodata pasiva, ignoranta, capricioasa. Este inca des intalnita ideea ca feminitatea este sinonima cu pasivitatea, slabiciunea, prostia si imoralitatea.

"Visul" femeii

Femeile insele, conditionate prin educatie si societate, au sfarsit prin a-si accepta deprecierea in totalitate. Dispretul fata de femeie este inca viu la ambele sexe; exista multe femei care nu se accepta ca femei, fiind convinse ca a fi barbat este o favorizare a sortii. Menstruatia, nasterile, menopauza au creat prejudecata ca o femeie este o fiinta care depinde de trup si de natura si deci ea nu se poate ridica pana la culmile inteligentei, creativitatii, spiritualitatii, rezervate barbatilor.

Pentru a se conforma "noii imagini" a feminitatii, multe femei isi petrec putinele lor ore libere citind reviste stupide, alergand prin magazine, facandu-si rochii care se demodeaza in cateva luni, exagerand prin grija fata de propria coafura, creindu-si astfel o existenta plina de griji frivole. Aceasta le consuma timpul necesar pentru autocunoastere si desavarsire si le impiedica sa se gandeasca in mod profund la scopul vietii lor.

O greseala actuala frecventa este ca femeia, pusa in inferioritate secole de-a lungul, sa doreasca superioritatea masculina, pe care o confinda cu libertatea adevarata, cu realizarea personala. Femeia viseaza sa-l inlocuiasca pe barbat, sa devina o amazoana, dar aceasta nu inseamna a rezolva problema, ci a inversa rolurile. Dar, desi intre barbati si femei exista diferente biologice care imprima comportamente diferite in anumite imprejurari, aceste diferente sunt minime raportate la ceea ce barbatul si femeia au in comun ca fiinte umane. Eliberarea femeii de aceste prejudecati nu este un eveniment izolat, ea este legata de toate fiintele umane.

Femeia nu poate sa-si gaseasca implinirea in afara fiintei sale, ci doar prin acceptarea ei deplina si constienta. Iar acceptarea nu inseamna doar constatarea faptului ca este fiziologic femeie, ci constientizarea calitatilor specific feminine in propria fiinta si a rolului ei profund transformator in aceasta lume.

In epoca actuala, femeile au o mai mare deschidere catre planurile spirituale decat barbatii, dar neconstientizandu-si puterea si dinamismul ce pot impulsiona si trezi lumea intreaga, se complac in slabiciune si inertie, se pierd in lucruri marunte, neinsemnate, accepta totul fara ca macar sa-si puna problema de a transforma ceva, pentru ca nu stiu ca se poate si altfel!