Eu sunt alter ego-ul meu, Mikael Eon, acest concept despre mine pe care incerc din rasputeri sa il construiesc prin scrierile mele, incepe sa prinda contur si simt ca ma defineste tot mai mult. O sa incerc sa va propun de astazi, o serie de articole, care vor incerca sa clarifice unele din problemele actuale prin prisma aminitrilor din trecut. Tema pe care doresc sa o iau astazi in calcul, este tema serialelor de tip soap opera.Vom pleca de la Dallas pentru a ajunge in ziua de azi la Dr.House.

Sa incercam sa ne aducem aminte asadar, de serialul Dallas, desi nu el a fost primul soap opera difuzat in Romania, ci Sclava Isaura, din pacate aveam o varsta prea frageda sa-mi pot aminti prea multe lucruri despre el, oricum, din cate imi aduc aminte, inafara lui Don Leoncio si a sclavei Isaura, nu cred ca sunt multe lucruri de spus despre acest serial. Dallas, insa ne-a fermecat pe toti, de la mic la mare, de la vladica pana la opinca, vorba romanului. Imi aduc aminte ca pe vremea aceea, era un singur televizor pe o strada intreaga, si se aduna lumea ca la urs, sa il vada pe JR si pe Sue Ellen, pe Bobby si pe Pamela, fiecare isi aducea scaunelul de acasa, copii erau intinsi toti pe jos, dintre cei mai batrani care mai sforaia, care mai comenta, care mai intreba pentru ca nu vedea scrisul la tv, insa ca mesajul era simplu, actiunea era superficiala insa la obiect iar personajele grosolan creionate puteau fi identificate usor in baza obiceiurilor si/sau caracterul lor. JR era smecher si parsiv, Sue Ellen era o fosta Miss America dar acum betiva, Bobby era simpatic, Pamela nu putea sa aiba copii, asadar totul era inteles ca atare, fara prea multe dedesubturi ori subtilitati. Pe mama, vreau sa zic o femeie deschisa la minte, serialele au pierdut-o ca telespectatoare prin anul 2003-2004 cand a comutat pe postul cu telenovele sudamericane, pentru ca deja viteza cu care se schimbau cadrele, replicile care se scurgeau rapid si pentru ca prea multe dintre ele aveau dublu-sens, erau deja prea multe elemente care ii depaseau intelegerea, ca sa nu mai spun de trenduri metropolitane, cum ar fi personajul metrosexual sau umorul absurd plin de ironie si sarcasm.

Timpurile se schimba, si mereu am afirmat ca oamenii mor atunci cand vremile ii depasesc, cand nu mai gasesc calea intelegerii atator informatii noi ce le patrund in casa si in viata personala. Eu, sincer va spun, ca si pe mine Dr.House, m-a pierdut undeva pe drum, daca din "ER" sau "Camera de urgenta" am reusit sa mai inteleg cate ceva, Dr.House este deasupra limitelor mele de intelegere. Singura parere pe care mi-am format-o despre dr. House in putinele clipe cand am gasit rabdarea sa il urmaresc, este ca un medic excentric, sa nu ii spun nebun, conduce o sectie a unui spital intr-un mod despotic neavand nici cea mai mica jena ca de fiecare data cand are ocazia sa isi arate caracterul arogant si antipatic si sa fie un sef nesuferit dupa cum ar spune romanul. E adevarat, Dr. House, e un profesionist in ceea ce face, insa aroganta lui in lumea concreta ar duce la propria pieire. Serialul acela dragut, pe care il vizionai odata cu delectare si interes, s-a preschimbat intr-o piesa de teatru aproape abstract, incarcat cu mult prea multe subintelesuri, o punere in scena cu lumimi si umbre pe care o intelegi doar daca ai un ghiozdan intelectual foarte mare, caci termenii medicali si replicile taioase de cele mai multe ori cu mesaje subliminale puternice fac aproape imposibila vizionarea de catre orisicine a unui astfel de serial.

Intr-adevar, am vazut o reluare a unui episod din "Dallas" acum cateva zile, era plictisitor si anost, parca nu foarte departe de "Tanar si nelinistit", insa tind sa cred ca s-a exploatat prea mult puterea de intelegere a telespectatorului obisnuit, si s-a dus in extrema a ceea ce numim entertaiment. Nu sunt neaparat un nostalgic al vremurilor de demult, insa televiziunea si-a depasit demult barierele de bun simt, senzationalul se pare ca infectat si a virusat si mintile celor de la Hollywood, oare recptioneaza si ei DDTV sau o fi un trend global? Va multumesc, si cu bunavointa dumneavoastra, am sa revin saptamana viitoare cu teoria haosului global si ce ati simtit prima oara cand ati muscat dintr-un hamburger.

By Mikael Eon