Ce bine este sa stai inghemotocit in coltul unei canapele moi, invelit cu pledul preferat si, gustand din ceaiul de iasomie, sa citesti o carte care sa-ti mearga la suflet! Asa ar putea trece toata iarna. Aceasta ar fi propunerea mea pentru vremea de afara, daca nu ar fi si ea, nevoia de miscare. Caci ea exista, da, si se face simtita in multe feluri, nu numai atunci cand acul de la cantar nu se opreste in pozitia dorita.

Printre persoananele care isi duc luptele din cand in cand cu migrena ma numar si eu. Vai, cat o urasc! Dar intr-una din zile i-am venit de hac! Era, de fapt, a treia zi de migrena. Capul imi zvacnea si orice miscare dadea senzatia ca zeci de bolovani se zbat deasupra umerilor mei.

As fi mers la sala de fitness pentru ca nu o mai facusem de mult. Pentru ca imi place foarte mult miscarea ritmica alegeam de fiecare data aerobicul, dar variam tema orei. Pentru ca in sala pe care o frecventam exista spre exemplu ora in care se face miscare pentru slabit, pentru conditie fizica sau pentru sistemul cardo-vascular. Dar, in acea zi, sa merg acolo, mi se parea un lucru pe cat de banal, pe atat de irealizabil. Totusi, cu ceva curaj si dor de aventura am plecat la sala. Imi amintesc primele miscari de stretching si incalzire. Urcand si coborand pe stepper durerile ma napusteau, vederea mi se ingustase si hotarasem sa fac exercitiile fara a implica si bratele, pentru a fi totul mai usor. Dupa o scuta perioada de incalzire ritmul miscarilor crestea si odata cu el si pulsul. Imi simteam sangele duduind prin vene, iar eu ma antrenam in ritmul muzicii, concentrandu-ma asupra exercitiilor ce le aveam de urmat antrenorului, uitand complet de starea in care ma aflam.
La sfarsitul orei, dupa ce am terminat cu stretching-ul de incheiere, nu-mi venea sa cred! Ma simteam usoara ca un fulg, iar migrena imi parea o fictiune. ‘Aha, cat este de buna miscarea!?’ – mi-am zis. Stiam ca ea e buna, dar nu eram constienta ca m-ar putea scapa de acele dureri puternice de cap.

Ca sa ajung acolo a trebuit sa infrang teama, lenea, distanta. Doamne, cat s-a rentat!
Doar mi-am dat un branci si am facut miscare. Am simtit pulsul crescand si dislocand toate blocajele de energie acumulate in serile in care stateam inghemotocita pe canapea, la un ceai de iasomie, citind o carte buna.

Asadar, prieteni, cititi, beti ceai si nu uitati sa mergeti la sala! Iarna va fi lunga…
 
By Giulia Gologan