Afinul rosu (merisorul) este un arbust stufos de 10-30 cm inaltime, care creste la altitudini mari, in pajisti si luminisuri. La noi in tara se gaseste pe tot lantul carpatic, dar mai mult in Muntii Apuseni. Locuitorii din zonele bogate in afine rosii isi tratau inca din vechime o serie de boli, in special cele ale tractului urinar, consumand aceste fructe. Faptul a atras atentia oamenilor de stiinta, care au initiat ample programe de cercetare asupra afinelor rosii.

Supranumite "insulina verde", afinele nu trebuie sa lipseasca din meniul zilnic al persoanelor cu diabet, deoarece au o concentratie scazuta de zahar, si datorita proprietatilor sale ajuta la scaderea nivelul de zahar din sange. Totodata, frunzele si fructele de afin cresc acuitatea vizuala, au efecte antiseptoc, antidiareic, astringente si sunt un bun antibiotic.

Deoarece ceaiul de afine nu este un medicament, ci un adaos nutritiv, medicii specialisti nu recomanda persoanelor cu diabet un tratament bazat pe plante medicinale, deoarece "este periculos sa ai un pacient cu glicemia ridicata, iar tu ca medic sa astepti sa isi faca efectul ceaiul de afine".

Afinele rosii, numite si merisoare, sunt fructe cu doua insusiri benefice majore pentru sanatatea omului, anume:

1. previn infectiile in organism
2. protejeaza organismul de bolile cronice, in primul rand de cele cardiovasculare, prin cel mai mare continut de antioxidanti dintre toate fructele comune.

Consumul de 250 ml suc de afine rosii pe zi, luat in 2-3 reprize, impiedica bacteriile patogene sa se fixeze in organism, actiunea durand circa 10 ore. Astfel, consumul de afine rosii, indiferent sub ce forma (fruct crud sau deshidratat, suc, sos etc.), este bine sa se faca in mai multe reprize.

Capacitatea afinelor rosii de a preveni aderarea bacteriilor patogene la nivelul diferitelor organe poate avea implicatii foarte importante. Ajutand organismul sa-si mentina sanatatea, consumul de afine rosii scade numarul de infectii si prin aceasta reduce dozele de antibiotice, o problema globala de sanatate.

Ceai

Ceaiul trebuie preparat atat din frunze de afin cat si din fructe uscate. In cazul persoanelor cu diabet sau persoanelor obeze sunt indicate doua cani de ceai in fiecare zi. Totodata, in cazul acestor persoane dar si celor care sufera de diaree este obligatoriu ca ceaiul sa fie consmat neindulcit.

Decoct

Acesta se obine prin fierberea unei cantitati egale de fructe si frunze de afin. Decoctul are proprietati astringente si antibiotice, astfel, poate fi folosit pentru ameliorarea afectiunilor gastrontestinale (enterite si diaree). Extern, se recomanda sub forma de gargara in faringite, afte, stomatite si comprese pentru hemoroizi si eczeme.

Infuzia

Se obtine din 2 lingurite de frunze uscate la o jumatate de litru de apa clocotica. Pot fi consumate mai multe cani de infuzie in fiecare zi, insa sa nu se depaseasca un litru pe zi.

Afinul contine si nivele ridicate de vitamina A si C care, in combinatie cu pigmentul antocianina, imbunatatesc acuitatea vizuala, circulatia sangelui la nivelul ochilor si la nivelul sistemului nervos si pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentoasa, glaucomul, miopia etc. Aceste efecte benefice sunt datorate antocianinelor, care ajuta la protejarea tesuturilor retinei impotriva radicalilor liberi. Vitaminele si nutrientii din afine mai sunt eficiente si impotriva oboselii ochilor sau a "orbirii pe timp de noapte".

Substantele din afine protejeaza organismul impotriva infectiilor si au, in acelasi timp, si o actiune anti-inflamatoare, luptand cu succes impotriva infectiilor tractului urinar - precum cistita. Sucul de afine contine substante - "antibiotic" numite proantocianidine care anihileaza colibacilii, principalele bacterii care cauzeaza infectiile urinare. Proantocianidinele nu permit bacteriilor mentionate mai sus sa modifice structura celulelor aflate pe mucoasa tractului urinar, ci le elimina din organism.