Adevarul este - si, daca esti cinstita cu tine insati, vei recunoaste si tu - ca nimeni nu-ti poate oferi garantii. Adolescenta reprezinta una dintre cele mai provocatoare, intense si, in acelasi timp, decisive perioade ale vietii oricarei persoane. Schimbarile se succeda in ritm alert si pe toate planurile, iar mai tarziu, cand te gandesti la acest lucru, ai sentimentul ca totul a trecut ca prin vis...
Dar pana atunci mai este destula vreme. Pana una-alta, este esential sa te mobilizezi si sa te familiarizezi cu unele dintre cele mai raspandite tipuri de comportament intalnite la adolescenti. Cum vei gestiona situatia?
Adolescentul se destainuie cu placere parintilor…
Este varsta confidentelor legate de primele sale flirturi; in schimb li se cer parintilor confidente asupra trecutului lor sentimental. Ei sunt dispusi sa asculte punctul de vedere al celor mai in varsta. Acest punct de vedere se acorda deseori cu dispozitiile lor romantice; aceasta intelegere, dar care este totusi relativa, poate fara indoiala sa permita evitarea multor experiente sexuale premature si traumatizante.
Prima experienta sexuala marcheaza deseori inceputul unor noi revendicari
Prima experienta sexuala coincide adesea cu o noua perioada de afirmare a Eului si de dispret fata de familie, dispret afisat cu o siguranta izvorata din convingerea ca a atins varsta adulta. Aceasta varsta, prin excelenta contestatara, a fost denumita criza de originalitate juvenila. Adolescentul se vede adult si revendica drepturile unui adult. Si pentru ca maturitatea lui fizica si intelectuala nu corespunde unei maturizari sociale care i-ar permite sa aiba un statut de persoana autonoma, conflictele sunt numeroase si inevitabile.
Falsele conflicte de detaliu
Discutiile in contradictoriu dintre adolescenti si parinti, discutii a caror violenta poate fi extrem de mare, au, cu toate acestea, ca punct de plecare incidente minore. Adolescentul incearca rezistenta adultului afirmandu-si opinia asupra unor detalii in aparenta banale (ex: lungimea parului). Daca nici unul dintre adversari nu vrea sa cedeze, inseamna ca discutia, absurda in aparenta, este expresia unei tensiuni cu profunde implicatii in viata familiala. Cele mai inversunate discutii sunt deseori acelea in care la un moment dat nimeni nu-si mai aminteste cauza care le-a provocat.
Se vorbeste mult despre o “criza de autoritate” care depaseste cadrul familial. Ea este specifica epocii noastre pentru ca, pentru prima data, nu se mai pune in fata tinerilor problema zdruncinarii grabnice a unei autoritati recunoscuta de toti ca necesara, ci dimpotriva, solidaritatea acestei autoritati este pusa la indoiala atat de parinti, cat si de cei tineri, ceea ce creeaza o stare de ezitare si de incertitudine in raporturile dintre ei. Una din ratiunile acestei stari de lucruri o constituie, fara indoiala, prelungirea procesului de educare si a scolaritatii; este un paradox mentinerea din ce in ce mai prelungita intr-o stare de dependenta materiala si morala a tinerilor care si-au atins maturitatea fiziologica.
Majoratul legal in numeroase cazuri nici nu inseamna macar ca adolescentul este capabil sa-si castige existenta; din an in an varsta maturitatii sociale se indeparteaza, in timp ce varsta pubertatii nu face decat sa scada. Se asista la fenomenul nou al “teen-ager”-ilor, adulti sexual, dar inca socotiti copii iresponsabili.