Iti multumesc pentru ca ai aparut in viata mea desi nu eram foarte sigura daca vreau sa te primesc …
Ai avut rabdare..mi-ai aratat ca meriti sa fii in preajma mea asa ca m-ai convins sa deschid un pic usa…”usa sufletului meu”.
Imi era frica, aveam indoieli...dar mi-ai aratat, in fiecare zi, ca nu trebuie sa ma tem; ca esti acolo ca sa-mi fie bine...nu ca sa ma ranesti.
Iti multumesc pentru “buna dimineata” de la inceputul fiecarei zile si pentru faptul ca ma asculti...imi asculti toate prostiile pe care le debitez cateodata…Stiu ca uneori sunt tare deprimata si simt ca toate corabiile mi s-au scufundat…atunci apari tu…de fapt umarul tau care, daca ma gandesc bine, nu stiu daca s-a uscat de la ultimele mele lacrimi. Ma gandesc chiar, ca de ziua ta, sa-ti fac cadou o pelerina de ploaie...sau macar ceva pentru umar...nu as vrea sa faci reumatism din cauza mea…
Sunt momente in care pur si simplu vreau in bratele tale..si atat...fara alte explicatii. M-am gandit uneori ca poate poate sunt un vampir energetic...iti fur energia ca sa-mi revin...dar nu este asta…ceea ce caut de fapt este linistea pe care o simt la pieptul tau...ma simt aparata si protejata in mijlocul furtunii...
Stiu ca de fiecare data cand simt ca te vreau aproape e suficient sa te sun...stiu ca urmeaza incurajarile si incercarile tale de a ma scoate din starea in care sunt…stiu ca o sa-mi fie bine dupa ce iti vorbesc si te ascult. Uneori ma repet, pun intrebari copilaresti “sigur o sa fie bine?”; “sigur o sa treaca?”; “sigur nu o sa mai doara?” iar tu, prietenul meu drag, imi raspunzi cu o infinita rabdare ca totul o sa fie bine…Ma intreb uneori cat o sa mai rezisti…

Nu te sun doar cand sunt trista..de multe ori, te sun sa impart cu tine bucuriile si fericirea mea...sa incerc sa-ti fac ziua si mai frumoasa. Te bucuri cu adevarat cand reusesc, ma sustii in deciziile luate...chiar daca uneori nu esti de acord cu ele…Te gandesti ca cea mai buna cale sa evoluez este sa ma iau cu viata in piept...nu sa-ti ascult pur si simplu sfaturile si poate, uneori, sa raman cu regretul ca nu am incercat. Se spune ca e mai bine a regreti ce ai facut decat ceea ce nu ai facut iar tu stii foarte bine asta… Ma incurajezi, ma lasi sa ma exprim, sa ma manifest..ma lasi sa fiu EU...

Esti cu adevarat prietenul de care vorbea Nicolae Steinhardt in „Jurnalul fericirii”: “Prieten se numeste omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un complement circumstantial de timp sau de loc sau de mod.”

Iti multumesc prieten drag si sper din tot sufletul ca si tu sa ma poti numi la fel ...„prietenul tau drag“

By Roxyta