Pana prin anii 1960, modificarile fiziologice din timpul starilor meditative nu erau cunoscute oficial de catre stiinta si nici nu li se acorda atentie, avand in vedere ca numarul celor care practicau meditatia era foarte mic. Prin popularizarea diverselor discipline meditative precum si a tehnicilor de control a stresului, numarul celor care exersau cu regularitate a crescut foarte mult, astfel incat interesul pentru efectele acestor exercitii a crescut.

    Unul dintre primii oameni de stiinta care a acordat atentie acestor cercetari a fost fiziologul american Robert Keith Wallace.

    El si-a inceput doctoratul in anul 1967 la UCLA (Universitatea din California, Los Angeles) tema sa fiind cercetarea modificarilor fiziologice ale organismului din timpul meditatiei. Folosind metode moderne ale cercetarilor biomedicale pe parcursul a catorva ani a studiat persoanele care meditau cu regularitate. Astfel, el a masurat undele cerebrale, tensiunea arteriala, frecventa batailor inimii si alti indicatori ai modificarilor fiziologice din organismul subiectilor.

    Astfel a strans o cantitate uriasa de material care arata fara nici un dubiu ca, in organism, in timpul exercitiilor mentale, apar anumite modificari. Dupa cateva minute de la inceperea exercitiului, subiectii lui intrau in stare de relaxare profunda ceea ce facea ca inima sa bata mai incet, respiratia sa fie mai ampla, cu frecventa mai scazuta, sa apara undele alfa pe electroencefalograf, precum si un consum diminuat de oxygen masurat in aerul respirat. Aceasta informative este deosebit de importanta, pentru ca indica faptul ca intensitatea metabolismului, legata de consumul de oxygen al celulelor – a scazut considerabil, stare pe care fiziologii a numesc “hipometabolica”.

    In timp ce, unei persoane normale ii sunt necesare intre 4 si 6 ore de somn pentru a atinge nivelul de relaxare la care consumul de oxygen scade la valori minime, subiectilor lui Wallace le erau necesare cateva minute. Mai mult, in timpul somnului scaderea consumului de oxygen era ceva mai mica de 16%, iar la subiectii cercetarii cifra era de doua ori mai mare! Aceste date aratau clar ca sentimentul subiectiv al relaxarii totale si linistirii interioare au o baza fizica reala. Pe langa asta, foarte important era faptul ca subiectii nu adormeau si nici nu intrau in transa. Pe baza acestor date dr. Wallace a concluzionat ca meditatia este de fapt o stare de “trezire hipometabolica”. Avand in vedere ca rezultatele pe care le-a obtinut erau complet diferite de cele obtinute in starea de trezie, somn sau visare, a concluzionat ca a demonstrat existenta unui nou nivel de constienta – pe care l-a denumit “ a patra stare de constienta”.

    Ceea a ce a aratat dr. Wallace a fost impresionant. A aratat ca persoanele care mediteaza cu regularitate sunt, per ansamblu, mai tinere biologic comparative cu cele de varsta lor calendaristica! Diferenta nu a fost unica: femeia care a obtinut cele mai bune rezultate era cu 20 de ani mai tanara biologic fata de cei de aceeasi varsta calendaristica cu ea! S-a arata ca rezultatele obtinute erau proportionale cu timpul pe care aceste persoane l-au dedicate exersarii zilnice. Cu alte cuvinte, cei care au exersat zilnic timp de 5 ani erau mai tineri cu 7 ani, iar cei care au exersat peste cinci ani erau cu 12 ani mai tineri, folosind criteriile pentru varsta biologica.

    Cu alte cuvinte, o persoana in varsta de 60 de ani care exerseaza zilnic, se comporta fiziologic ca o persoana de 48 de ani. Pe langa asata, nici unul dintre subiecti nu a mentionat procesul de imbatranire in timpul exercitiilor si nici nu a incercat sa amane acest proces prin tehnici meditative.

    Dar nu numai procesul de imbatranire este legat de exersarea cu regularitate. Acest lucru a fost aratat intr-un studiu de anvergura pe care l-a facut societatea de asigurari Blue Cross – Blue Shield in anul 1986. Au fost studiate 2000 de persoane care meditau cu regularitate si s-a constatat ca erau mai sanatoase comparative cu populatia de rand in 17 domenii principale unde pot aparea probleme de sanatate, inclusive bolile grave atat mentale cat si fizice. Aceste diferente au arata si o valoare statistica. De exemplu, cei care exersau zilnic erau cu 87% mai rar spitalizati din cauza afectiunilor cardiace si in 50% din cazuri, mai rar din cauza imbolnavirii de cancer, comparativ cu populatia de rand. La fel de interesante sunt rezultatele obtinute in 1980 de Charles Alexander, un fiziolog tanar de la Universitatea Harvard.

    In conformitate cu aceste cercetari prin exersarea zilnica stabilim relatii de armonie intre organe si tesuturi iar dupa toate aparentele si la nivelul celulelor si astfel le inlesnim o functionare mai buna. Daca lucrurile stau asa inseamna ca si procesul de imbatranire este dependent de nivelul de constienta si este supus programelor pe care le avem. De aici si convingerea ca o atitudine pozitiva, activitate fizica si mentala precum si dorinta de supravietuire pot face batranetea mai usoara daca nu chiar sa incetineasca procesul de imbatranire.

    In final, nu ne ramane decat sa tragem concluziile singuri. Pe baza rezultatelor expuse se pare ca exercitiile zilnice influenteaza procesele fiziologice din organism. Alte rezultate indica ca este posibil ca exersatul sa influenteze procesul de imbatranire si imbolnavire. Daca exersatul zilnic timp de 5 ani va poate face mai tineri biologic cu 12 ani atunci ce perspective are cineva care incepe sa exerseze la varsta de 20 de ani? Timpul ne va arata…