Sarea de mare se compune din aproape 100 de elemente; sarea de bucatarie numai din doua. Unul este clorul, o otrava in forma concentrata asa cum apare in sarea de bucatarie este pentru noi tot atat de daunatoare incat cineva se poate sinucide cu un pahar de solutie concentrata de sare de bucatarie.

Cine n-a auzit ca unui bolnav i s-a prescris un regim alimentar fara sare. Daca sarea de bucatarie este periculoasa pentru bolnavi atunci lucrul acesta este valabil si pentru cel sanatos pentru ca ce s-a interzis a cauzat boala sau a contribuit la aparitia ei. Sarea de bucatarie este anorganica, adica nu este de origine vegetala sau animala. Deci nu contine enzime.

S-a constatat ca omul poate asimila urme foarte slabe de substante anorganice; de exemplu dintr-o lingura de sare, cam o milionime de gram. Restul, deci aproape tot, intoxica sangele si organele conditionand aparitia bolilor. Mica capacitate de asimilare a sarurilor minerale de catre organele noastre este folosita de boichimie diluand de multe milioane de ori sarurile nutritive.

Ce ocol spre vindecare cand in hrana cruda toate sarurile nutritive se afla la dispozitia noastra chiar sub forma organica. Sarea, de care omul are nevoie (sarea de bucatarie nu-i trebuie) se afla in cantitate suficienta in hrana cruda. 

Noi stim ca sarea de bucatarie produce sete. Lichidul necesar pentru a potoli setea si pentru a dezintoxica creste, pentru ca sarea este un corp strain. Acest lucru atrage dupa sine urmari grele. Tesuturile se umplu la fel ca si peretii arterelor; se ingusteaza venele si se ridica tensiunea. Solutia de sare se depune in parte in tesutul celular.

Greutatea corpului creste iar pielea primeste un aspect bolnav. Iubitorul de sare de bucatarie este chinuit de foame si de sete. Din cele 15-20 g pe care le mananca in mod normal, rinichii sanatosi pot elimina doar 5-7 g. De aceea oamenii transpira anormal si nu suporta caldura. Corpului ii este totusi imposibil sa elimine toata sarea.

Restul se depune impreuna cu alti acizi peste tot in corp, cauzand tot felul de boli, cu precadere arterosclerozele.

SAREA DE BUCATARIE POATE DISTRUGE VITAMINE SI ENZIME SI DIN ACEST MOTIV CONDITIONEAZA APARITIA CANCERULUI.

Se uita ca organismul nu elimina niciodata prin transpiratie sarurile nutritive, ci numai raul (toxinele). Faptul ca sarea de bucatarie trebuie din nou eliminata este cea mai buna dovada ca pentru corp este o otrava.

Unii acizi se cristalizeaza sub influenta racelii si cauzeaza reumatismul si artrita. Utilizarea sarii in alimentaţia atator oameni isi gaseste pereche in ingrasarea moderna a animalelor; furajele sunt amestecate cu tot felul de saruri anorganice ce nu pot fi asimilate, un fel de ingrasamant, dar in principal se amesteca sarea de bucatarie. Datorita apei care se acumuleaza in tesutul celular al carnii precum si prin hrana concentrata cu amidon, animalele cresc repede, pentru a nu se spune ca sunt umplute cu otrava si apa.

Se poate spune ca sarea de bucatarie, daca este utilizata in masura in care o cere azi arta culinara favorizeaza orice boala. Chiar si vindecarea ranilor este ingreunata. Problema sarii poate fi rezolvata numai prin trecerea la hrana cruda sau la hrana constituita cu precadere din cruditati.

Sarea de bucatarie in corpul nostru este la fel de straina ca si medicamentele chimice. Organismul este o bucata de natura.

Sursa: "Hrana vie - Ernest Gunther"