Si daca maine ar fi sfarsitul lumii, ce ai face? Ai crede ca s-a sfarsit totul fara sa fi avut sansa de a schimba ceva in lumea pe care ai iubit-o si care te-a iubit, la randul ei? Ai fi vrut sa iubesti cu toata fiinta ta pe cineva, pana la ultima suflare, aruncandu-te in hazard fara sa iti fie frica, intr-un mod bizar si placut in acelasi timp? Ai fi vrut sa te vezi visand in ochii unui inger, gasind fericirea absoluta sau raspunsul la orice intrebare?

Ai fi vrut sa indrepti tot raul pe care l-ai facut pe lumea asta sau sa faci mai mult bine decat ai apucat sa faci pana atunci? Ai fi vrut sa vindeci inimile pe care le-ai ranit involuntar sau chiar si intentionat sau doar ai fi cautat bogatii lumesti, utilizabile intr-un timp atat de scurt si limitat, in incercarea de a compensa o viata plina de lipsuri?

Ai fi vrut sa fii sufletul pereche al cuiva, caruia sa ii dedici cantece si cui sa ii inlantui destinul tau sortit sfarsitului inevitabil sau doar ai fi vrut sa iubesti pasional, unic si nebuneste? Ai fi vrut sa nu dormi in noptile cu cer senin, doar pentru a contempla maretia universului care te gazduieste neconditionat? Ai fi vrut sa te tii de cuvant pentru toate promisiunile aruncate cu vorbe usoare in vant, facute doar de dragul cuvintelor frumoase, prea frumoase pentru a ramane nespuse? Ai fi tare daca toata lumea te-ar parasi pentru a-si trai in mod unic ultimele clipe?

Ti-ai aduce aminte de tot sau ai prefera sa uiti tot, pentru a nu suferi si mai mult? Ti-ai cere scuze sincer sau ai intoarce spatele tuturor, profitand de timpul ramas? Ai strabate kilometri intregi pentru a-ti imbratisa familia iubita sau sa ii spui mamei tale plangand cu lacrimi fierbinti ca ii multumesti pentru ca ti-a dat viata pe lumea ce se apropie de sfarsit?

Ce ai face?

Eu stiu doar ca intai m-as revolta impotriva viitorului, pentru ca l-as cunoaste pentru prima data in viata mea. Apoi m-as uita catre cer si as inalta o rugaciune pentru sufletul meu si al celor pe care ii iubesc. As multumi putinilor prieteni adevarati pentru ca au avut rabdarea de a ma lasa sa intru in viata lor si pentru ca m-au acceptat exact asa cum sunt, si la bine, si la rau. M-as revolta din nou fata de Divinitate pentru faptul ca nu mi-a dat timp sa imi gasesc sufletul-pereche, insa i-as multumi pentru ca mi-a dat sansa sa am cel mai credincios patruped din lume. M-as uita in jur si m-ar cuprinde nostalgia amintirilor legate de toate lucrurile si locurile pe care le-as vedea. As merge acasa si as plange ca un copil in bratele mamei mele pentru ca nu am avut sansa sa o fac atat de mandra cum ar fi meritat. As fi zambit apoi ca cel mai fericit om din univers pentru ca am avut sansa sa am o mama atat de minunata cum nu as fi sperat niciodata sa am. Le-as saruta fruntile celor din familia, pentru tot ce reprezinta pentru mine. Apoi, m-as ruga pentru o zi in plus, pentru ca stiu ca as avea puterea sa spulber orice nor de pe cerul vietii mele, oricate tunete as auzi in intunericul inimii mele sau orice fulgere as vedea prin mintea limitata de conditia mea umana...

Incearca sa iti imaginezi ca a venit ziua aceea. Iti bate la usa viitorului, e chiar ceea ce numesti tu "maine", e ceea ce numesti tu viitor. Incearca apoi sa iti imaginezi ca in functie de ce faci in timpul in care ti-a mai ramas, iti poti castiga sansa obtinerii unei noi zile, unui ragaz in plus. Ce ai face? Ti-ar fi frica sau ai lupta curajos chiar si pentru o simpla raza de soare?

Sau ai incepe sa traiesti cu adevarat? Ai incepe sa crezi cu adevarat ca poti face o diferenta pe lumea asta pe care o crezi atat de impenetrabila, atat de greu de modelat, ca un lut trecut prin prea multe arsite, prea obosit pentru speranta unei ploi atat de eliberatoare? Ai incepe sa crezi ca merita sa lupti pentru ceea ce vrei, pentru ceea ce meriti, ai incepe sa risti pentru o viata rupta din rutina sacadata a vietii traite in ritm de asfalt rece si impersonal? Ai da altora a doua sansa sau si mai important, ai indrazni sa iti dai tie o a doua sansa, chiar si pentru a incerca doar?

Si daca maine ar fi sfarsitul lumii, ti-ai limita viata la clipa prezentului sau ti-ai inalta aripile catre infinit?

By Sara N