Fiecare dintre noi se naste, traieste si moare in solitudine. Insa nimeni nu este constient de acest adevar si, tocami datorita acestui fapt, ne instrainam de noi insine si, in loc sa ne privim solitudinea ca pe frumusete si beatitudine extraordinara, ca pe o pace si o implinire totala, o confundam pe aceasta cu singuratatea.
Singuratatea nu este solitudine. Iar o data ce ne-am fixat pe idea ca solitudinea nu este altceva decat singuratate, intregul context se schimba. Solitudinea are splendoare si frumusete pozitiva, singuratatea este saraca, negativa, intunecata, deprimanta.
In singuratate iti va lipsi in permanenta ceva: este ca un gol care vrei sa-l umpli cu ceva, dar nu stii cu ce. Iar pe masura ce cresti, acest gol devine din ce in ce mai mare. Oamenii sunt atat de speriati de ei insisi incat fac tot felul de lucruri stupide: incep sa joace carti de unii singuri, recitesc acelasi ziar de cateva ori, urmaresc la televizor tot felul de emisiuni inutile.
Aceia care cunosc solitudinea vor spune ceva cu totul diferit. Ei zic ca nu exista nimic mai frumos, mai incantator si mai minunat decat a trai pe deplin multumiti in ei insisi. Insa omul obisnuit incearca prin orice mijloace sa uite complet de solitudine; in timp ce un cautator adevarat va cauta sa devina din ce in ce mai obisnuit si multumit cu solitudinea sa. El se retrage in munti, va trai solitar in paduri, dar nu pentru a fugi de lume, ci doar pentru a se cunoaste pe sine. Intr-o multime este dificil sa-si focalizeze atentia asupra sa; acolo vor exista foarte multe distrageri si tulburari. Dar o data ce a ajuns sa-si cunoasca solitudinea va fi cunoscut cea mai mare beatitudine pe care o poate cunoaste o fiinte umana.
Dupa ce ai devenit capabil sa traiesti in armonie cu solitudinea fiintei tale, atunci iti vei putea impartasi solitudinea si altora; vei fi cu adevarat capabil sa traiesti langa ceilalti si toate relatiile pe care le vei avea iti vor aduce numai bucurie si implinire, deoarece ele nu vor mai fi intemeiate pe frica si disperare. In solitudine vei putea crea si vei fi capabil sa te implici in cat de multe lucruri doresti, pentru ca prin aceasta nu vei mai incerca sa fugi de tine, ci ea va fi dimensiunea in care te exprimi, va fi manifestarea deplina a intregului tau potential interior.
Dar primul lucru, cerinta esentiala este sa-ti cunosti in totalitate solitudinea. De aceea, repet, nu confunda singuratatea cu solitudinea. Ele sunt complet diferite. Singuratatea inseamna boala si intuneric, solitudinea este santate si lumina. Primul si cel mai important pas din viata este descoperirea si trairea fara nicio retinere in solitudine, pentru ca numai asa poti afla care este semnificatia vietii. Solitudinea este templul tau, este imparatia lui Dumnezeu si pe aceasta nu o poti gasi nicaieri in alta parte, decat in tine insuti.
Osho