Cunosti, cititorule, sentimentul atletului care, ajuns la capatul cursei, rupe banda de sosire cu pieptul asudat, savurand victoria? Este unul de implinire, de multumire cu sine insusi. Asa ma simteam in ziua aceea de decembrie cand, dupa un drum lung, intram in Strasbourg. Strasbourg! In sfarsit, Strasbourg! Aveam atatea si atatea lucruri de vazut si de descoperit...! In aceasta consta victoria mea.

Dupa Podul Europa m-am lasat directionata de placutele inscriptionate. Cartierul Europa. Parlamentul Europei. Palatul Drepturilor Omului... Cateva cladiri uriase se inaltau grupate intr-o zona locuita, vis-a-vis de Parcul Orangerie. Niciun gard nu se inalta intre institutii si strazile circulate, niciun soldat nu statea de paza, nicio poarta nu se deschidea si inchidea pentru masinile luxoase. Importanta acelor cladiri se lasa simtita prin marimea lor, prin stilul arhitectural - geamurile fumurii dandu-le un aer futuristic - si prin multitudinea de steaguri ridicate pe catafalcuri in mijlocul unui gazon ingrijit. Uimita de atata normalitate neasteptata pornesc spre centrul orasului. Ma aflam pe locul vechiului Argentoratum, un lagar construit de imparatul Augustus in anul 12 i.e.n. pentru legiunea romana.

Mai tarziu i s-a dat numele Strateburgum, "orasul strazilor". Ei da, acum strazi pline de masini parcate. Intr-un final am parcat si eu. Trecand podul peste Ill si indreptandu-ma spre Centru, am aruncat putin privirea catre luciul rece al apei. Ah, ce rece! Se intunecase intre timp, iar gerul imi lipea narile. Dar fascinatia mea crestea simtitor. Strateburgum era splendit in acea seara de iarna. Foarte bogat impodobit cu ghirlande si decorat cu gust, el oferea o imagine vie, colorata si calda. Piata Gutenberg. Cum sa ma hotarasc? In dreapta, spre Catedrala si Targul de Craciun? Inainte, spre Piata Kleber unde se afla Bradul de Craciun? Sau in stanga, spre zona Petite France cu stradutele ei inguste si case superbe si vechi, foarte vechi? Apoi, peste tot magazine! M-am indreptat in directia din care venea mirosul de vanilie si vin fiert. Grandioasa Maison Kammerzell, o constructie din lemn si paianta datand din anul 1467, cu fatada bogata in picturi si sculpturi in lemn, la al carui parter se afla Restaurantul Kammerzell, parca incearca sa tina piept frumusetei Catedralei vecine, numita si Notre Dame. Construita din piatra rosie intre anii 1176 si 1439, ea este una dintre cele mai importante constructii in arta medievala de construire a bisericilor. Stilul roman si gotic, vitraliile viu colorate, batranul orologiu astronomic, turnul inalt de 143m, statuile celor 10 fecioare de la intrarea in lacas, atrag sufletele insetate de liniste.

In jurul ei, o multime de tarabe cu fel si fel de articole lucrate manual, tarabe cu carnati picanti si vin fiert, formeaza binecunoscutul Targ de Craciun al Strasbourg-ului, el avand traditie inca din anii 1570. Clopotei, lumini colorate, abur de vin fiert, alune glazurate, lumanari parfumate, papusi, carusel, ceramica pictata... M-am lasat cucerita. Restul serii l-am petrecut admirand maiestria mesterilor francezi si savurand delicatesele alsaciene.

By Giulia Gologan