Trecuse ceva timp de cand musca nu se mai bucurase de linistea propriilor aripi, si nimic parea sa nu se schimbe. Barbatul vorbea permanent, pe un ton ridicat, si zgomotul vocii lui crea turbulente in zborul bazait...

    Certurile celor doi pareau sa nu se termine niciodata, poate pentru ca niciunul dintre ei nu era capabil sa isi recunoasca o greseala, sau poate pentru ca niciunul nu isi dorea cu adevarat rezolvarea problemelor, ci doar expunerea lor spre suferinta celuilalt...

    Intr-o zi insa, musca descoperi secretul linistii binefacatoare din acea casa. Fericita de ceea ce invatase de la o musca mai batrana, ea isi lua zborul pana in locul acela negru... Cand fata ii reprosa barbatului ca el s-ar fi culcat cu alta, musca se aseza imediat pe locul stiut. Si linistea lua locul tipetelor, si astfel vocea barbatului isi pierdu puterea... Mai ramanea fata... ce avea sa plece in curand, caci altfel cum sa aiba dragostea pe care spunea ca si-o doreste, daca ramanea langa un om pentru care ea nu era totul...

    Liniste... doar fata vorbea, si el de data asta parea sa nu mai aiba argumente, scuze, reprosuri... Locul in care se asezase musca parea sa fie un loc magic, care facea oamenii sa taca din gura... Parea ca atunci cand simteau musca stand in acel loc, ei nu mai gaseau nimic de spus...

    "Trebuie sa anunt si alte muste, sa stie cum sa faca oamenii sa taca, si poate odata cu tacerea, sa si asculte mai cu atentie... Ca desi toti pot sa vorbeasca, prea putini stiu sa asculte..." Si musca isi lua zborul de pe caciula barbatului...

...

By Ioan Stoenica