O saptamana, doua orase si patru zboruri. Destinatia : Spania.

O multime de planuri, de documentari, de incarcat baterii, cumparat carduri de memorie pentru aparatul foto si notat locuri de vizitat. Am asteptat foarte mult momentul cand m-am afundat in nisipul plajei spaniole. Si asteptarea mea a meritat orice efort, sacrificiu si timp alocat pentru indeplinirea acestui vis. M-am intors cu mii de poze, de amintiri, de lucruri frumoase care m-au impresionat placut si cu o dorinta de a revedea acele locuri in care am uitat de orice grija.

Barcelona mi s-a parut un oras in care as locui fara nici o problema. Mare, aglomerat, plin de tot felul de oameni, pulsa de viata si de istorie in orice loc. M-au fascinat cladirile uimitoare si vechi, colturile ascunse care te invitau sa le descoperi, oamenii civilizati care impanzeau strazile largi si aglomerate. Mi-a placut ca foarte multi oameni apeleaza la biciclete si scutere ca modalitati de transport. Am intalnit si femei in tinuta business care ieseau de la serviciu cu casca pe mana cautandu-si scuterul in parcare.

Mi-a placut curatenia din oras si atitudinea oamenilor in ceea ce priveste acest subiect. Mi-a placut si mai mult ca nu m-am simtit ca un strain printre cei care vorbeau catalana desi eu nu puteam decat sa le vorbesc in spaniola. M-am plimbat in viteza, ca toti ceilalti, in cautare de privelisti speciale. Si am ramas cu amintiri speciale. Singurul lucru din Barcelona pe care nu mi l-am putut explica e statuia in forma de cal din aeroport. Mi-a ramas intiparita in minte si ma intreb si acum cum i-a venit ideea lui Fernando Botero, autorul acestei opere, de a crea-o in felul in care a iesit.

Celalalt oras pe care l-am vizitat in Spania a fost Malaga, de care m-am indragostit iremediabil, asa cum o fac de obicei. Oamenii sunt atat de relaxati incat m-au socat prin atitudinea lor calma. Nimeni nu ridica tonul, nimeni nu claxoneaza, nimeni nu se cearta pe strada sau se imbulzeste atunci cand sunt oferite lucruri gratis pe strada. M-au fascinat oamenii care cantau la acordeon pe langa terase si despre care puneam pariu ca sunt romani, castigand de fiecare data. Insa cel mai frumos cantec mi l-a dedicat un spaniol sarac, care si-a muncit efectiv chitara pentru cele mai frumoase 10 minute artistice petrecute acolo. Pasiunea lor pentru muzica m-a impresionat foarte mult si m-a facut sa ma gandesc la ceea ce voi face de acum inainte in ceea ce priveste pasiunile si viitorul meu.

Recomand tuturor specialitatile locale in cazul in care viziteaza Spania. Am intalnit oameni care nu au mancat decat pizza sau mancare chinezeasca acolo, insa eu nu am rezistat oricarui preparat special. In fiecare zi, serveam tapas din alt loc, curioasa de ce voi vedea in farfurie si de cum ii voi explica chelnerului cate in luna si in soare. Recunosc, avantajul de a sti limba in care vorbesc este unul major, deoarece spaniolii nu se inghesuie la invatat alte limbi, nici macar engleza. Cea mai frumoasa zi mi s-a parut ultima, cand mi-am luat ramas bun de la plaja insorita, de la baietii care ma invitau in valuri (motiv pentru care mi-am pierdut trei lucruri pe plaja atunci ). Atunci mi s-au deschis ochii si am vazut altfel toata verdeata care ma inconjura, marea de palmieri de care nu ma mai saturam, combinatia de strazi largi si stradute foarte inguste si lungi, pe care m-am ratacit voluntar in cautarea casei lui Picasso si a portului orasului. Am vazut altfel politetea oamenilor care stateau in sir indian asteptand autobuzul sau la distanta recomandata atunci cand utilizau bancomatele. Ultima zi m-a facut sa iubesc mai mult tara aceea si sa ii duc dorul mai mult decat stabilisem initial.

M-am intors in Barcelona, admirand petece de pamant printre nori si marea, care mi s-a parut mai albastra ca niciodata. Mi-am adunat sacosa cu suveniruri si am tras aer in piept, asteptand rasaritul de soare in avion, in timp ce ma intorceam in dulcea mea tara. Am invatat multe lucruri din putinele zile in care am avut ocazia sa vad ca se poate si altfel. De aceea, decat sa plec catre alte zari sau sa critic tot ceea ce vad in jur pentru ca nu corespunde cu realitatea altor tari, m-am gandit sa muncesc mai mult pentru a schimba si mai multe lucruri de aici, din tara mea, pentru binele meu si al altora care imi impartasesc soarta.
Cine stie, poate voi reusi...

By Sara N