Noi, oamenii,am capatat incet , dar sigur, una dintre rarele fobii sau sa ii spunem pe nume....tic verbal. Am auzit nenumarate forme de declaratii , felurite tipuri de a o reprezenta plastic.

"Te iubesc-ul" a devenit un trend...si a fost de cand lumea si totusi, se vinde al naibii de bine. "Te iubesc-ul" a ajuns sa fie un fel de plata in avans , un fel de: "sa iti fie de bine","mai poftiti pe la noi" sau..."cu placere"...o expresie pe care o poate folosi orice dobitoc, in orice fel de situatie. E un fel de pansament sau pilula de a doua zi, un contraceptiv de care unii fac deseori abuz. A devenit un fel de cafea instant intr-o dimineta devreme.
Aceste doua cuvinte sunt moneda se schimb in faza unei situatii delicate in cuplu.

Intr-o lume utopica as vrea ca totul sa se plateasca prin dragoste , prin iubire, dar nu fizica. Moneda internationala valabila sa fie iubirea. Sa fie fraude din iubire, sa fie banci ce vor administra conturi de iubire. Sa luam credit in iubire pentru nevoi personale. Cand mergem la o toaleta cu plata sa radiem de iubire, pentru beneficia de serviciul complet. Moartea ne va costa multa iubire. Sa lucram 8 ore pe zi pentru aceasta iubire. Sa inveti ani la rand in scoala ,ca munca sa iti fie incununata de..iubire. Iubirea va misca lumea, va plati tributul tuturor. Iubirea ar fi modelul perfect de investitie al omenirii. Ne vom bate pentru iubire , ne vom judeca cu semenii nostrii pentru ea, vom fi intr-o continua foame de iubire.

Cuvintele acestea au devenit un fleac, un sport alert, un compliment ce s-a pierdut prin uzitare.
Aceste cuvinte au fost cioplite prea barbar sa reprezinte ce doar in suflet poti avea. Au fost cantate , desenate si chiar scrise in mii si mii de opere.

La ce bun aceasta alegorie cand sunt singur? si la ce bun sa-mi scriu autocritica razand? Nu imi voi spune "te iubesc-ul" prea curand sau poate nu il voi mai zice niciodata!

by Valentin Vizuroiu