Mi-am dat seama, recent, ca exista persoane pe care le cunosc de multa, multa vreme, dar care nu m-au privit niciodata in ochi. In esenta, timiditatea este rezultatul integrarii de catre copil a unui mesaj extrem de simplu - "ceilalti ar putea sa te judece". Nici unuia dintre noi, indiferent de varsta, nu-i este usor sa fie supus scrutinului celorlalti. Unii dintre noi, inca din copilarie, gasesc insa aceste situatii deosebit de amenintatoare: "Ceilalti vor afla ca nu pot face fata...", "Ceilalti stiu ca nu ma descurc..."

Timidul, ceva mai tacut, s-a dovedit a fi sensibil la asumarea de riscuri, dar si la posibilitatea recompensei si asta ne-ar putea sugera ca tocmai de la cel sfios ne putem astepta la performanta, la succes in gasirea unor raspunsuri adecvate, la o capacitate de adaptare superioara. Timididatea nu este o alegere, exista pretutindeni, diferenta consta in modul de abordare, in fluenta verbala.

Timiditatea se manifesta prin nervozitate in contactul cu alti oameni, prin lipsa abilitatii de a interactiona cu altii, autocritica acerba, o constiinta acuta de sine.

Nu toti copiii carora nu le place sa petreaca timp in compania adultilor sunt timizi. Unii prefera sa stea mai curand cu prietenii lor de joaca ori sa-si studieze papusile sau masinutele decat sa fie supusi tirului de intrebari pe care le-au auzit de mii de ori: cati ani ai, cum te cheama, cum e la gradinita. Asadar, nu orice copil retras este un copil timid (si nu in orice imprejurare); el poate avea preferinte sau antipatii in randul adultilor cu care vine in contact. Pentru a vindeca sau ameliora timiditatea copilului tau, terapeutii recomanda activitatile de grup.

Ce poate face un parinte ?

In primul rand, ca regula generala, orice forma de socializare este o buna oportunitate pentru a dobandi abilitati sociale noi. Cu cat mai variate socializarile, cu atat mai crescuta este sansa unei acumulari de capital pentru interactiune al persoanei. Pe scurt, lasa-ti copilul sa se joace cu cat mai multi copii, recomanda-i cat mai multe interactiuni cu adulti, cu persoane de aceeasi varsta, dar de sex opus, organizeaza petreceri, intalniri, intruniri...

Sfaturi:

* Cunoaste si accepta copilul in totalitatea lui. Timiditatea este numai un aspect al personalitatii lui.

* Construieste respectul de sine. Copiii timizi au de obicei o imagine negativa despre ei si simt ca nu vor fi acceptati. Incurajeaza-ti copilul, lauda-l des.

* Dezvolta aptitudini sociale

* Nu uita ca timiditatea nu este in totalitate un lucru rau. Nu orice copil are nevoie sau doreste sa fie in centrul atentiei. Unele calitati specifice timiditatii, cum ar fi modestia si rezerva, sunt privite ca pozitive.

* Activitatile creative, inscrierea copilului la un club de pictura sau la invatarea unui instrument muzical il va ajuta pe acesta sa isi exprime emotiile intr-un mod creativ.

Un adolescent timid se razvrateste asemeni celorlalti adolescenti, insa o va face inchizandu-se in sine mai mult sau dand dovada de o agresivitate neobisnuita. Un adolescent care nu are incredere in fortele proprii nu va indrazni sa faca prea multe pentru a-si impli visurile. De teama de a nu gresi el va rata diverse ocazii pentru a se afirma.