Samurai, kimono si ceai verde -  acestea sunt cateva din lucrurile pe care involuntar le asociem cu Japonia. Sunt acele lucruri pe care ni le mai amintim din carti, istorisiri sau filme, iar efectele lor asupra societatii sunt cele decisive in diferentierea lumii nipone fata de a noastra.

Societatea jaoneza care are ca substrat o cultura binedefinita bazata pe onoare, traditie si respect este totusi deschisa lumii vestice. Aceasta suprapunere de elemente si valori rupte din contexte diferite reda conturul unei lumi fantastice. In acest fantastic obisnuintele, "bineinteles"-urile si "musai"-urile noastre devin intr-o clipita tabu-uri, dar si viceversa. Un exemplu de tabu este bacsisul - notiunea de a primi bani in plus pentru un serviciu deja platit nu exista. In schimb, japonezii fura clipe de somn pe unde pot. Imaginea lor, intr-un loc unde de obicei ar trebui sa fie unul unde se socializeaza, cum este cafeneaua, dormind pe scaun cu ceasca de ceai sau cu laptop-ul pe masa, este una foarte amuzanta.

La fel de amuzant sunt tinerii Okatu  - fani extremi in special pentru Manga (benzi desenate) si Anime (filme animate), dar si pentru jocuri pe computer si sciencefiction - care au dezvoltat o moda in randurile tinerilor si care se imbraca aidoma idolilor lor desenati.

In Japonia spatiul si timpul se percep ca doua valori atat de straine noua, incat nu le-am putea constientiza decat traite in cotidianul lantului de insule de langa coasta estica a Asiei.

Daca incerci cititorule, cu notiunea ta de spatiu si timp,sa-ti inchipui ce ar insemna sa locuiesti si sa-ti strabati zilnic poteca spre birou intr-un oras cum este Tokyo, care numara 12,5 milioane de locuitori, imaginea ar fi una infricosetoare. Apoi, aflandu-te acolo, dedesuptul sutelor de reclame uriase si viu colorate asezate vertical una in spatele celeilalte pe inghesuitele cladiri inguste si inalte, vei avea senzatia unei furnici ratacite pentru prima data in lanul de grau. Incet insa, vei descoperi ca spatiul creste pe verticala, ca traficul este unul fara ambuteiaje, ca galagia perceputa vine din partea unor comercianti care isi fac reclama strigand in fata negoturilor lor. Si vei mai descoperi oameni frumosi, fete cochete cu chip de papusa si bunice care se fotografiaza cu nepotii lor aratand voioase cu ambele maini semnul victoriei. Bunicute simpatice vei intalni si in numeroasele localuri cu jocuri mecanice, alaturi de teen ager sau de functionari in costum tinand langa ei servieta de serviciu.

Oriunde te-ai afla insa, linistea va fi atat de prezenta, aproape palpabila. Pentru ca oamenii sunt calmi, nu telefoneaza pe strada si nici in metrou – din atentie pentru ceilalti -, sunt rabdatori, amabili si respectuosi si pentru ca dau impresia ca isi iau timp pentru ceea ce fac.

Cum oare reusesc asta?
Servind ceaiul intr-unul din templele vizitate in Kyoto, asezata pe covorul moale, in fata usii deschise catre gradina, priveam fara tinta in verdele proaspat si ascultam susurul apei care cadea cu putere printre copaci in paraul de la poalele stancii. Doamne cata liniste! Gandurile mi s-au descatusat si m-au purtat departe, la tot ce imi era drag mie, gasindu-ma reflectand adanc asupra mea. Parca deschizandu-mi-se pieptul in clipa aceea mi-am putut privi pentru cateva clipe in suflet - o reflexive personala intensa … O vorba nipona spune ca nou- ul il recunosti dupa ce mai intai cercetezi vechi-ul. Poate ca tocmai aici este misterul.