Am recitit tot astazi. Pentru a incerca sa uit tot a nu stiu cata oara. Nu am reusit. Nu stiu de ce am facut ce am facut. De fapt, pentru orice greseala facuta, nu mai pot da timpul inapoi, insa nu am primit niciodata o a doua sansa. Sau am primit-o insa nu am reusit sa o vad.

Nu mai pot sa zambesc normal. Pentru ca sufletul meu nu poate. Prea multe s-au intamplat. Prea multe, care nu au putut fi remediate, oricat de mult as fi incercat sa repar, vindec, ascund, ignor, orice pentru a merge mai departe si a-mi aduna faramele existentei pe parcursul timpului nemilos.

Sunt un om aparent simplu, aparent complex. Sunt un om care traieste prin muzica, facand peretii casei sa vibreze puternic in fiecare zi cu fiecare nota pe care o exprim extaziata, pentru ca a canta e sinonim cu a respira pentru mine. Asta voi face pana cand voi pune mainile pe piept pentru ultima data.

Sunt un om care traieste prin culoare, orice ar insemna acest lucru. Materiale, creioane, machiaj, arta, totul in mana mea se transforma pentru ca eu ii dau viata ca unui mic Pinocchio. Degetele mele intind culoarea pe panza vietii la fel de normal si de fluid cum se asterneau in copilarie pe clapele pianului. Asta voi face pana cand voi pune mainile pe piept pentru ultima data.

Sunt un om care va iubi o singura persoana pana la ultima suflare. Asa stiu eu sa traiesc si sunt prea batrana sa ma dezvat de singurul lucru care mi-a facut fiinta sa vibreze mai vulnerabil ca omul in fata necunoscutului. Chiar daca eu merg mai departe, evoluez si ma schimb haotico-cameleonico-ordonat, inima mea s-a blocat ca un calculator depasit de vremuri si nu mai poate merge mai departe. Pot sa zic ca inima mea si-a trait traiul si acum lasa mintea sa isi faca de cap, inca sperand ca o proasta ca lacrimile fierbinti ii voi incinera durerea si o vor lasa sa se inalte catre absolut. Asta voi face pana cand voi pune mainile pe piept pentru ultima data.

Sunt un om care stie ca singurul lucru care e sigur pe lumea asta e ca toti murim, la un moment dat din viata. Omul din mine si-ar dori sa moara in bratele batrane ale persoanei iubite, careia i-a daruit neconditionat inima sa. Omul din mine a invatat ca nimic nu iese cum ti-ai dori asa ca nu isi mai face prea multe sperante in ceea ce priveste viitorul, ci doar putine si arzatoare. Stiu, omul din mine risca cam mult, insa nu are asa de multe lucruri de pierdut, insa si-ar dori sa recastige multe.
Omul din mine isi sterge lacrimile acum si isi ridica privirea umil catre stele. O coboara apoi la fel de umil, ca un actor ce se pleaca in fata publicului vietii sale...

By Sara N.