Ma gandeam ca unele filme chiar mi-au placut. Pentru ca au reusit sa transmita un mesaj care se gasea si in interiorul meu intr-un fel sau altul. Un mesaj pe care si eu incercam de atatea ori sa il transmit. Sau pentru ca transmiteau un mesaj din care reieseau niste lucruri cu care sunt foarte tare de acord...

    Si ma gandeam la...

    Moulin Rouge.

    Pentru Cristian, dragostea era cel mai important lucru (actually, "the gratest thing you'll ever learn"). Satine nu era preocupata de dragoste, ci de "cariera". El, manat de dorinta-i imensa de a iubi, se indragosteste de ea (cam superficial ce-i drept). Ea constata ca el vede in ea ceva ce nimeni nu a vazut, o vede pe EA. O iubeste pentru Satine care e in interior si pe care nimeni nu o stia, pentru care nimeni nu o aprecia, pe Satine care ea isi dorea sa fie dar nu avea curajul sa faca asta... De aceea, ea se indragosteste, simtind ca a gasit omul care sa o poata iubi cu adevarat, pentru ceea ce este! Si ca recunostiinta pentru acest lucru si ca dovada ca pentru ea dragostea e mai importanta, atunci cand apar niste probleme importante, ea se hotaraste sa fuga impreuna cu el, renuntand astfel la tot, pentru dragoste!

    Dar afla ca e pe moarte, si ca Ducele il va omori pe Cristian daca ea nu se culca cu el. Apeland la ratiune in loc sa apeleze la ceea ce simte, ea il minte pe Cristian, ii spune ca nu il iubeste si ca vrea sa termine cu dragostea pe care o aveau. Lui nu ii vine sa creada ca ea renunta la dragoste fara niciun motiv aparent. Pentru ca el nu stia, ca deh, ea nu i-a spus - ca daca ii spunea ce simte, el ar fi putut gasi o alta solutie, una cu care ea probabil nu ar fi fost de acord, considerand ca ea face cel mai bun lucru pe care ar putea sa il faca. Sa renunte la dragoste.

    El sufera la inceput, dar apoi devine revoltat de alegerea pe care ea a facut-o, si se hotaraste sa plece, reprosandu-i plin de durere ceea ce a facut. Ea ar putea sa il lase sa plece, si altfel si-ar duce pana la capat planul de a-l indeparta. Dar ea simte. Ea iubeste, si asta o face sa-si dea seama de greseala pe care era sa o faca, si sa il vrea inapoi.

    Si astfel, dragostea lor a invins, si ei sunt impreuna, indragostiti. Ea moare, dar asta nu conteaza la fel de mult ca faptul ca a murit iubind, in loc sa moara tradand dragostea si renuntand la ea... And we all die...

    Titanic.

    You've all seen it. Poate chiar ati plans la el, lucru pe care daca v-as pune sa il explicati, probabil nu ati putea. Nu pot sa spun ca m-a impresionat mult ca film, dar am vazut ceva in el.

    Jack e un tip sarac, care stie sa se bucure de viata din plin. Faptul ca e sarac il face sa puna accent mult mai mare pe lucrurile mici, pe lucrurile care il fac sa simta ceva in interior, nu pe lucruri neaparat materiale, sau accesibile mai mult celor cu bani, lucruri care oricum nu l-ar face fericit.

    Rose e o fata bogata. Provine dintr-o familie din clasa de lux, si urmeaza sa se marite cu un om foarte bogat si influent, pentru ca deh, toata viata ei era stabilita de ai ei, iar ea avea doar falsa impresia ca are ceva de spus in aceasta privinta. Rose nu e fericita, desi avea atatea.

    Cei doi se intalnesc. Ea il vede pe el, si in el se vede pe ea, pe o ea care era in interior sau care vroia sa devina, dar nu putea. In el isi vede eliberarea din lumea care o tinea prizoniera, in el vede sansa de a schimba o siguranta golita de suflet si interior, cu o nesiguranta plina de viata, plina de dragoste si de bucurii. Nesiguranta pe care impreuna ar fi putut sa o transforme in siguranta, avand siguranta sentimentelor lor. Si astfel, ea alege sa renunte la tot pentru a fi cu el si a fi ea insasi...

    El de ce nu a facut asta? Pentru ca el nu simtea in interior ca ar vrea sa aiba o viata bogata in care totul e calculat si rational, de aceea el nu ar fi acceptat niciodata lumea ei. Dar ea simtea lumea lui in interiorul ei mult mai intens si mai placut, de aceea ea a ales lumea lui si nu invers. Era vorba de dragoste sau nimic, nu mergea cu jumatati de masura. Nu mergea sa spuna ca il iubeste foarte mult, dar vrea sa il iubeasca in lumea ei. Acolo era logodnicul pe care nu il iubea, si care l-ar fi omorat pe Jack, in timp ce in lumea lui si-ar fi gasit fericirea si nimic care sa o faca sa sufere in interior... Cum credeti ca ar fi continuat povestea lor daca ea alegea sa il iubeasca in lumea in care traia si pana atunci?

    Jack oricum moare la final, dar asta nu o face pe ea sa isi doreasca sa se intoarca la viata pe care o avea. Din niciun punct de vedere. Pentru ca isi da seama ca orice legatura ar avea cu acea viata, ar prinde-o, i-ar fura libertatea si posibilitatea de a fi fericita... so she leaves... astfel incat sa poata fi fericita candva... daca ar fi fost el, ar fi plecat cu el. Dar el nu mai era.

    What dreams may come.

    Cei doi se iubeau enorm. Aveau copii pe care ii iubeau enorm, dragostea lor era in tot ceea ce faceau. Se vedea asta, se simtea!

    Copiii mor intr-un accident de masina. Amandoi sufera enorm, dar el incearca sa fie puternic, pentru ea! Ea cade in depresie si ajunge la un spital de boli mintale. El sufera enorm pentru ca ii lipseste dragostea ei, caldura ei, fiinta ei...

    El moare. Si ajunge in rai. Intr-un rai particular, acolo unde totul era asa cum vroia el sa fie. Acolo se intalneste cu un vechi prieten, care ii explica ce si cum. Apoi se intalneste si cu cei doi copii ai sai, lucru care il face extrem de fericit.

    Ea se sinucide. Auzind asta, la inceput el e trist, dar apoi isi da seama ca astfel exista sansa ca ei sa se reintalneasca, acolo unde el era acum, in rai. Dar nu. Pentru ca ea s-a sinucis, sufletul ei e prins intr-o alta lume... intr-un iad particular, in care nu realizezi ce se intampla cu tine, suferi pentru ca nu stii unde esti si de ce esti acolo...

    El vrea sa o gaseasca pe Ea. Ghidul ii spune ca asta e imposibil, pentru ca nimeni nu poate sa mai scape din iadul respectiv. "You dont know us", ii spune el, constient de iubirea imensa care exista intre ei, constient de legatura speciala, legatura a doua suflete pereche care ei erau... Si astfel pleaca spre iad sa o gaseasca, impreuna cu ghidul si fiul sau.

    Ajuns la camera unde ea sta complet dezorientata si indurerata, ghidul il avertizeaza ca daca sta mai mult de 5 minute acolo, isi va pierde si el mintile si nu va mai putea sa se intoarca. Il sfatuieste sa incerce, ca sa poata sa spuna ca a facut tot ce era posibil, apoi sa renunte, sa se intoarca la copiii lui si sa fie fericit de acum inainte.

    Ca sa o poata aduce inapoi, el trebuia sa o faca pe ea sa isi dea seama cine este el. Ea nu il mai recunostea pe el acum, ea simtea doar durerea, nu mai vedea dragostea si sufletul lui...

    Si intra in camera. Pe ocolite, el incearca sa o faca sa isi dea seama cine e, dar ea sufera si mai mult, si asta aproape ca il face pe el sa se piarda. Realizand ca nu o poate face sa isi dea seama, nu ii ramane decat sa ii multumeasca cu lacrimi in ochi pentru tot ce ea i-a oferit, sa isi ceara scuze pentru tot ce ei i-a lipsit, si pentru faptul ca acum o dezamageste, nereusind sa o faca sa iasa de acolo de unde era. Reuseste sa se intoarca la poarta, la ghid.

    "Ai dreptate", ii spune el ghidului, nu o pot aduce inapoi. Ghidul stia ca asa va fi, si ii spune ca o barca ii asteapta, si ca totul va fi bine, se va intoarce la copiii lui... Dar el avea altceva in minte. Nu putea sa o aduca pe ea inapoi, dar dragostea imensa pe care i-o purta il face sa spuna: "spune-le copiilor mei ca ii iubesc... dar ca nu o voi parasi pe mama lor..." pentru ca "dragostea e atunci cand cineva ar putea alege iadul in locul raiului, doar ca sa fie cu persoana iubita".

    Foarte emotionata scena din iad de altfel...

    Desigur, prin dragostea lui si a faptului ca a ales sa ramana cu ea, reuseste sa o scoata pe ea de acolo si sa o duca in raiul pe care amandoi si-l doreau... Si asta datorita faptului ca el vedea in ea viata lui, si dragostea imensa pe care o simtea cu ea... Daca nu simti asta, nu are rost sa lupti si nici sa schimbi ceva...

    The notebook.

    Ca si in Titanic, el e sarac si ea are o familie bogata. Dar ea nu e ca ai ei, ea isi doreste dragostea mai mult decat lectiile de pian, limbile straine studiate, arta, obiceiurile si rigorile vietii la care ai ei o supuneau considerand in necunostiinta de cauza ca asa i-ar fi (si) ei mai bine... Ea credea ca asa ii e si ei bine la inceput, dar pe parcurs, realizeaza ca nu e asa. Ca isi doreste de fapt altceva, care sa puna mult mai mult accent pe interiorul ei...

    Ei se iubesc enorm, dar faptul ca el provine dintr-un alt mediu social, ii face pe ai ei sa nu fie de acord cu dragostea lor (desi ei habar nu aveau ce e dragostea adevarata). Si o obliga sa plece din oras. El intelege ca ea are nevoie de un alt fel de viata, pe care el nu ar putea sa i-o ofere, de aceea o lasa cu durere sa plece, scapand astfel de durerea cauzata de faptul ca ea avea nevoie de mai mult si el nu ii putea oferi. Desi poate ca ea nu avea nevoie decat de el...

    Ea pleaca, desi amandoi se iubesc enorm... El ii scrie scrisori in care ii spune cat de mult o iubeste si cat de greu ii e fara ea, timp de un an de zile, in fiecare zi. Scrisori pe care mama ei le ascunde, astfel incat ea ramane cu durerea ca el nu o mai iubeste, ca a uitat-o, ca nu a venit sa o caute. In timp ce el ramane cu aceeasi impresie.

    Dupa ani, el isi implineste celelalte vise, pe care acum, neavand dragostea, s-a concentrat mai mult. Ea se pregateste sa se casatoreasca cu un altul, despre care spune ca il iubeste. Dar cei doi se reintalnesc. Intai stau la distanta, considerand ca intre ei totul e limitat de lipsa dragostei celuilalt, desi sentimente exista in amandoi. In el mai mult, pentru ca el nu a putut sa se simta impacat cu faptul ca ea nu mai e, si a continuat sa simta pentru ea la fel de mult...

    Ea reincepe sa vada in el dragostea pe care a simtit-o, si ii reproseaza ca nu i-a scris, ca il iubea enorm si el a abandonat-o... moment in care afla de scrisori, moment in care amandoi isi dau seama cat de mult inca se iubesc... Dar acum ea trebuie sa aleaga intre viata ei din prezent, bogata, calculata, traita asa cum i-ar fi facut pe parintii ei fericiti, sau o viata complet diferita, care ar fi facut-o pe ea fericita...

    Filmul are si o alta parte, care face ca la final sa iti dai seama cat de uriasa era dragostea lor, dar partea respectiva o veti descoperi singuri vazand filmul. Important e ca amandoi si-au dat seama de ceea ce se intamplase, si ea a ales dragostea in locul unei vieti care nu ar fi facut-o sa se simta implinita.

...

    Probabil mai sunt astfel de filme, dar you get the point. Ceea ce mi se pare interesant e ca desi lumea apreciaza filmele astea, apreciaza cat de mult pot sa iubeasca unii, nu isi dau seama ca si ei ar putea sa fie la fel! Nu realizeaza ca despre ei ar putea sa fie vorba acolo, nu realizeaza ca de ei depinde sa simta la fel, nu de altceva! De ei doi... dar cum pe celalalt nu il poti controla, depinde doar de tine... sa faci tot posibilul sa obtii acel ceva...

    Dar nu ne dorim asta, pentru ca e prea multa bataie de cap, doare prea tare, ti-ar lipsi multe alte lucruri la care tii, care sunt importante si pe care ti le doresti (cel putin acum). Thats ok, nu spune nimeni ca exista un singur drum care e bun pentru toata lumea. Fiecare are drumul lui. Dar esti sigur ca te aflii pe drumul care te duce spre fericire? Esti sigur ca nu e un alt drum care te-ar face mult mai fericit? Esti sigur ca nu se poate sa fie altfel? Esti sigur ca nu poti sa lupti pentru asta? Esti sigur ca drumul respectiv iti e inchis? Atunci inseamna ca esti sigur ca iti doresti altceva. Ceea ce inseamna ca esti impacat in interior, ceea ce inseamna ca esti sau vei fi fericit. Ceea ce e minunat.

    If there's something you don't like, change something. Poti schimba orice, mai putin felul in care cineva alege sa fie sau sa simta. Poti influenta asta, dar s-ar putea sa nu poti schimba. Atunci, incearca sa schimbi ceea ce tine de tine sa schimbi, astfel incat sa obtii ceea ce iti doresti.

    Da, dar daca ceea ce iti doresti e exact persoana aceea care nu simte la fel? Daca ea e persoana potrivita pentru tine si esti sigur de asta, atunci cred ca il poti face sa simta. Cred ca merita sa lupti din plin, cu toata fiinta ta, sa il faci sa simta. Cum? Aratandu-i cum esti tu, nu facand cine stie ce pentru el... Doar trebuie sa te iubeasca pentru ceea ce esti in interior, nu? Daca atunci cand simti ca ai facut TOT ce era posibil, el tot nu simte, atunci nu e ceea ce iti doreai and you have to move on...

    Merita? Tu stii asta cel mai bine...

    And they keep on making movies, talking about how great love can be, si noi ne uitam, admiram, povestim la final, si mergem inapoi la birou si facem calcule si schite si iesim cu prietenii la suc.

    Live your life, cause life is exactly what you choose. Enjoy.

by Ioan Stoenica