La fiecare hrana neatinsa de mana omului, componentele se afla intr-un raport armonios. Acest lucru este important mai ales la digestie, pentru ca un element are nevoie de celalalt element in procesul metabolismului.

Astfel la grau, tarata este de neinlocuit pentru transformarea amidonului din interiorul grauntelui (faina alba). Tarata contine printre altele vitaminele B si calciul care sunt neaparat necesare in metabolismul amidonului. Daca aceste substante lipsesc corpului, trebuie sa le cedeze si astfel este slabit; apare o lipsa, echilibrul in menajul corpului este deranjat.

De aceea o lege a naturii este ca hrana sa fie savurata nefiarta, nedevalorizata prin incalzire, chiar si necojita. La producerea zaharului alb, aceasta lege a naturii este incalcata in mod flagrant. El se compune dupa rafinare numai dintr-un singur element: carbon. Cele 20-30 de elemente continute in trestia de zahar sau sfecla de zahar au fost sustrase. Corpul trebuie partial sa le cedeze la transformare si le pierde.

De indata ce zaharul ajunge in sange incepe sa produca dezordine. Pentru ca fara sa ramana mult timp in intestin, ajunge repede in sange. Se ajunge aici la o crestere anormala a continutului de zahar. Acest lucru simuleaza energie, oboseala dispare. Ar fi minunat daca ar ramane asa, dar in functie de cantitatea de zahar, apare chiar ameteala.

Natura nu permite incalcarea artificiala a legilor ei fara pedeapsa. La surplusul brusc de zahar, glandele de insulina sufera un soc si secreta atata insulina incat duce la scaderea zaharului din sange sub nivelul mediu, de aici oboseala mai mare. 

Ce-i de facut?

O ciocolata sau putina bautura dulce sunt mereu la indemana, apoi experimentul se ia de la inceput. Cu o tigara se obtine pe alta cale acelasi efect, ficatul este stimulat si trimite brusc zahar din rezerva, in sange.

Adesea organele corpului suporta un timp asemenea socuri pana cand natura se razbuna groaznic. Cine mananca zahar alb se simte saturat datorita numarului enorm de calorii. Dar unde raman cei ce ajuta la digestie?

Zaharul alb nu-i aduce cu el, de aceea dauneaza mai mult decat ajuta. Corpului ii sunt rapite astfel tocmai acele elemente de care are nevoie in mod deosebit pentru hranirea nervilor, glandelor si sangelui.

Astfel zaharul loveste organismul tocmai in centru, la fel ca si stupefiantele. Bolile de nervi, crizele, insomniile, bolile glandelor, artritele si multe altele pot fi consecintele.

Zaharul este in primul rand un rapitor de calciu; copii se imbolnavesc, iar dintii li se cariaza de timpuriu. De ce nu li se daruieste copiilor in loc de ciocolata, fructe proaspete sau uscate, stafide, curmale, smochine, nuci, seminte de floarea soarelui, arahide sau ca supliment la aceste fructe, morcovi inmuiati in lapte crud, sucuri de fructe, seminte de bostan si paine necoapta? Multe din acestea se pot lua la scoala.

Se apreciaza ca 9 din 10 persoane sufera de lipsa de minerale, mai ales de calciu; lipsa cauzata de consumul ridicat de zahar; dureri de cap, oboseala, sensibilitate, boli ale coloanei, inclinatie spre depresiune, lipsa de vointa, memorie slaba, constipatie, impotenta, boli dentare, artrita, nevroza, alienatie mintala si deci sinucidere. In genere zaharul cauzeaza orice boala.

Afirm cu toata raspunderea ca zaharul alb dauneaza sanatatii poporului mai mult decat alcoolul. De ce medicii nu iau nici o masura si de ce stomatologii intreprind atat de putin. Exista cercetatori care afirma ca infarctul este urmarea consumului indelungat de zahar (zaharul alb sub orice forma), a painii albe, a tuturor produselor de panificatie si cofetarie care, dupa cum se stie, in timpul digestiei se transforma in zahar.

Dupa "Hrana vie - Ernest Gunther"